Poezie

moartea lui zărescu

1 min lectură·4 februarie 2013

Mediu

atunci a răcit suficient l-au internat la morga poe-

ților unde nimeni nu moare până la capăt poate doar

o pană generoasă de curent sau

acolo compune de frig dar mai ales pentru esențe

prin sânge îi trec buline unele se dizolvă pe toate

însă le plătește cu versuri

tinerețea ce întâmplare

un pui de țestoasă pe nufăr

la capătul zilei pleosc

îmi amintesc stropii

pe urmă am fumat toată noaptea în barcă

printre fulgere sticle unelte

gândul m-a dus

întâi la idiotul acela cu suflet mare

care mi-a spus să mă caut

apoi la mama copilului meu

ea s-a găsit între timp

când apa a ajuns la glezne

m-am întins am delirat

în carapacea de lemn până în zori

m-au descoperit într-o baltă de plasmă

așa a fost

euterpa lucrează numai de noapte îi aduce sub-

stanțe

sora morții termice poartă bonetă scrobită își dre-

ge vocea trage sertarul nu te strâmba vreau să-ți

iau pulsul și producția el dictează de sub cearșaf

un poem indicibil și cere din cele negru cu galben

asta cu abajurul ei țeapăn chinuită de artă gândeș-

te zărescu voi întrerupe greva descompunerii să

vezi de mâine producție

002.705

Marius Lazarescu. “moartea lui zărescu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-lazarescu/poezie/14023500/moartea-lui-zarescu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.