Poezie
reader
1 min lectură·
Mediu
/ the more you love a memory, the stronger and stranger it is/ v. nabokov
s-a distrus simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,
urmele distrugerii sunt ascunse bine. aluneci încet în leagane,
în prima banca rămasă în afara școlii,
pe locul de lângă fereastră, în seara de noiembrie
cu gerul, cu ferestrele deschise peste noapte.
și treci prin scuar pe lângă universitate unde porumbeii zboară
dintre toate acele păsări, câteva au înghețat
acum zgârie singure cu ciocurile pe tablă
linii perfect simetrice, lungi.
și desenează tot leagăne,
leagănele no more absinthe,
leagănele fericirii,
leagănele pieirii
niciodată oprindu-se,
mergând ca pendulele matematice în aceeași mișcare ușor încetinită
sus/ jos. e doar o altă formă a plecării, apoi regăsirea,
nu teoriile pe care le citești în cărțile by stephen hawking.
e ca și cum totul continuă să stea imobilizat
în acele scaune vechi de autobuz,
privesti pe geam, iar distanța parcursă curge în aer, la fel ca și timpul blocat în noi,
noi, în mișcarea noastră ondulatorie.
065022
0
incepe in forta. in prima strofa totusi par a se folosi prea multe cuvinte pt a declansa flash-ul mental. se mai poate taia
[in prima bancă rămasă undeva în afara colii,] -fara undeva
[pe locul de lângă fereastră, în seara aceea de noiembrie] -fara aceea
[în care a venit gerul. când peste noapte ferestrele rămân deschise] -[cu gerul, cu ferestre deschise peste noapte.
[forma a plecarii]- mai bine gasesti altceva, ca sa nu stearga efectul pe care-l vei da apoi cu [regasirea]
stephen hawking, nu steven.
mi-a placut mult cum ai folosit acest icon (S.H. imobilizat in scaunul lui, miscandu-si doar mintea, si revenirea la statusul de copil intepenit intr-o banca, si scanteia care e in mintea amandurora, odata cu intrebarile)
mi-a placut si chestia cu pasarile, merge perfect
[timpul blocat în noi,
noi, în micarea noastră ondulatorie.]- aici e o tusa prea apasata. esenta insa e buna.