limba maternă sau cum să pansezi o rană
Mama—ți-am găsit rujul roșu în sertarul de la bucătărie lângă borcănelul cu zacuscă nu unde ar
DDDaniela Davidoffinima uzinei
schimbul trei. cobor în inima uzinei, r. aici, în subteran, e nucleul care ronțăie curent și scuipă abur. aerul e gros, metalic, miroase a ulei încins și a singurătate veche. treaba mea e simplă,
DDDaniela Davidoffiar șinele erau curate, curate
la sfârșit ea mi-a spus în prețul acesta vei obține două-trei pâini, câteva cutii de suc de mere țigări fine și colecția din 64 din paris match de pe vremea aia ca și cum tu ai fi un colecționar
DDDaniela Davidoffo sută de fotografii pentru r.
un fel de inerție împinge lucrurile mai departe, o sanie trasă de câini care au înghețat dar care încă se mișcă, la fel, un singur trup de crăciun se va frânge, aceasta e ultima versiune a
DDDaniela DavidoffAmurg
orașul în fum lanuri de lavandă curgând pe lângă șosele umbra bunicii lipită de zid încă udă florile.
DDDaniela Davidoffscrisoare neterminată pentru r.
r. avem foarte multe straturi care nu ne lasă să ne apropiem de visele noastre — niște tumori în fabricație vizual mă ajută mai mult atingerea unui obiect așa cum doar pot să-mi închipui
DDDaniela Davidoffzile fierbinți înaintea noastră
vara a devenit infernală, r. e o aglomerare de vise și corpuri ce ard în mințile noastre ca în niște furnale. migrația ne-a surprins în mijlocul deșertului cu nisipul ca o pătură albă aruncată peste
DDDaniela Davidoffpe unde mergem
mama mea e o slugă în dimineața greoaie se scoală se privește în oglindă și dă drumul la apă, apoi se îmbracă, poezia se macină pe asfalt sub roțile de mercedes și ea alege culoarea
DDDaniela Davidoffpoem rece
aici e inscripția de pe mormânt. are chipul unei fantome care suflă aerul rece până la cer. dați-mi două trei lumânări pe care le voi aprinde în momentul în care dricurile vor trece încet pe la
DDDaniela Davidoffintrospecție
volbură albă licurici strălucind în marea liniștii luna nu vorbește — frunza atinge iarba ca o promisiune sub pleoape verzi un licăr de amintire — dealuri adormite tulpini în
DDDaniela Davidoffpartea din spate a nopții
r. oamenii își făuresc garduri. apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă. abisul e o chestiune de celule. de flori și mizerie. gândurile incerte și firea introvertită ne salvează.
DDDaniela Davidoffcamera caldă a uzinei
dimineața a pătruns încet în camera asta caldă, r. e un cuib steril, în inima uzinei. pereții vibrează ca sângele sub arterele ușor fisurate. uneori, mă așez în fotoliul vechi și doar îi
DDDaniela Davidoffîn nord nu există eroi
r. cred că suntem pe tărâmul viselor care se developează cu precizie în realitate. caii noștri sunt orbi. armele slabe. piepturile noastre nu sunt suficient de puternice să ne apere de frig,
DDDaniela Davidofffisuri
r. dimineața e o fisură fină care se deschide în pieptul meu, o crăpătură în sticla subțire a unei camere sterile. lumina nu intră, doar pulsează încet, o tensiune pe care încă nu o pot înțelege. mă
DDDaniela Davidoffdistopia (uzina viselor)
r. tu ești celălalt dintre cei doi prinși și nu e seară, e ora două, norii au acoperit zidurile transparente oamenii fără degete aprind chibriturile și toate ard, oamenii în armani râd ca niște
DDDaniela Davidofffragmente pentru cei care încă visează
Fragment 1 r. nimic nu trebuie să mă atingă. sunt un corp casant în liniștea dinaintea unei furtuni. urmează ploaia care îmi mângâie părul totul e o ciocnire permanentă de vise cu
DDDaniela Davidoffexodul
pașii mei s-au tras singuri după drumul îngust, ca o sârmă subțire de cupru care conduce încă puțină lumină. orașul e undeva departe, dar îl simt în piept ca pe un animal adormit ce respiră
DDDaniela Davidoffpoemele fragilitații
sub piele (soare de sticlă) r. astăzi, peste soare s-a așezat o pânză de sticlă foarte subțire. m-am trezit devreme. întunericul s-a retras repede, o mare care nu mai este întreagă. pe luna plină
DDDaniela Davidoffmatca
// astăzi totul s-a strâns într-un spațiu mic, ca un cuib de insecte sub pietre. îți scriu din interiorul acestui gol ordonat. r. ți se pare că între tine și aer este ceva care te apără. ești
DDDaniela Davidoffsora
// toți venim din altă parte, r. suntem trupuri trase de roți, rucsacuri umflate cu sânge cald și fotografii vechi. copiii noștri dorm în pături gri. visează păduri dense pe care nu le vor cunoaște
DDDaniela Davidoffapoi a urmat carantina
mareea s-a făcut înaltă. sunt absolut sigur că pe țărmul acesta este ultimul spectacol al lumii. nimeni nu plânge. fiecare își îngroapă pisica muribundă. din bucătărie se aude un radio prost. un
DDDaniela Davidoffcând visele sunt doar frumusețe și haos
// ploaia a fermentat drumurile care duc înspre nordul teritoriului, R. hemoragia s-a întins ca și cum ți-aș întinde ție o mână și împreună mâinile s-ar transforma în ceva care are nevoie de
DDDaniela Davidoffrapsodia
// aud caii în galop apropiindu-se de casa ta. s-au adunat după furtunile puternice, evadați dintr-un paddock din apropiere unde erau atât de bine îngrijiți. noaptea asta e provizorie, noaptea asta
DDDaniela Davidoffpoem după ce ai citit ocean vuong
de ce, după ce ai citit câteva poeme de ocean vuong te-ai gândit la imagini dramatice cu tavane prăbușindu-se peste copii fără apărare când vocea lui era atât de clară și-ți șoptea despre conversie
DDDaniela Davidoff