Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

partea din spate a nopții

poeme pentru R.

1 min lectură·
Mediu
r.

oamenii își făuresc garduri.
apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă.
abisul e o chestiune de celule.
de flori și mizerie.

gândurile incerte și firea introvertită
ne salvează. pământul este plin de cratere. parcurgem kilometri./ mii , r.

aceasta este imaginea ordinii. gânduri învelite în plastic. desfășurându-se ca hărtia care curge dintr-o imprimantă,
până ne acoperă. stații purificatoare din care
iese o apă apoape curată, în cartierele de la marginea orașului. totul e-nconjurat de soare și cimitire. noapte instantanee.

drumul până în oras cu o mașină uzată
a fost singurul în care am aprins farurile. toate localitățile treceau ca niște fantome
cu mâini și capete moi.

nu, fără stâlpi de iluminat. partea din spate a nopții pare întotdeauna mai vie.
asa că am lăsat lucrurile să se desfășoare normal.

n-am coborat geamurile, n-am văzut luna.
ne-am amintit de simpla putere cand stai singur și ostentativ impregnat de liniște, ca de o apă întunecată.

apoi ne-am oprit. lună pustie. doar garduri.
ce lume minunată / mi-am spus, r. doze mici de tristețe și bucurie ca la câinii legați în lanțuri,
acum lasați liber s-alerge, s-alerge.
031157
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
188
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Davidoff. “partea din spate a nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14191317/partea-din-spate-a-noptii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Erika Eugenia Keller
Steluta pentru acest poem ce se remarcă prin intensitatea imaginilor sale fragmentare și evocatoare, schițând un peisaj semi-distopic în care rutina cotidiană – gardurile, drumurile, apa „aproape curată” – se topește într-o melancolie lucidă și difuză. Versurile pulsează cu o gravitate calmă și meditativă, păstrând totodată o pulsație omenească – o vibrație fină de bucurie, asemenea unui câine dezlegat ce gustă, timid, promisiunea libertății.Stilul este auster, cu accente cinematice, iar poezia capătă aerul unui jurnal liric – o confesiune fără emfază, dar profundă, care surprinde frumusețea tăcută a dezordinii controlate. Tonul e matur, resemnat, dar păstrează încă o scânteie de viață – ca o lumină slabă care rezistă într-o noapte fără stâlpi. Iubesc cum incepe poemul oamenii își făuresc garduri.
apoi respiră prin ele, ca prin niște plămâni de sârmă.
abisul e o chestiune de celule.
de flori și mizerie.

Felicitari!
0
@erika-eugenia-kellerEK
Distincție acordată
Erika Eugenia Keller
Am uitat steluța promisă pentru acest poem -cartografie lucidă a unei melancolii urbane cu o liniște anume ce are gust de rugină.
0
@daniela-birzuDD
Daniela Davidoff
Erika, ma bucur mult ca ai apreciat acest poem care si mie imi e drag. Si comentariul tau merita o stea. Iti multumesc !
ganduri bune!
0