ioan albu

Aud glasul somonului, mă ia la mișto Ești un tânăr cam vested, cu mutra maro Precum turcul cu undița El e cu fundița Are gene din pene și lacrimi de lene Aud glasul somonului, de sub perna de

imaginați-vă un cartier ca oricare altul dar cu blocuri de fier în care, pe fiecare palier ar fi apartamente cu totul și cu totul din fier în acest cartier aș putea sta eu chiar eu la etajul

Ci în cea de-a 1003-a noapte, după ce sultanul Șahriar îndeplini cu Șeherezada toate cele cuvenite, îi spuse: -O, Șeherezada! Mai dulce ca mierea îți sunt vorbele și mai îmbătătoare decât iasomia!

Precum Grenouille brotacul cel fără de miros Mirosul și-l cătase prin moarte-n athanoare Sintetizând esențe din trupuri de fecioare Sau pustnicul ce-n schitu-i de la Aghios Oros Întoarse către

astăzi sunt atât de dezgustat încât mi se par toate femeile urâte toate berile proaste carnea tristă și nici o carte citită

Pe vremea aia Când tata mă amenința zilnic cu pârnaia Și deplângem în localuri condiția umană Aveam teorii, știam să mint bine O făceam cu o sinceritate acum uitată Þin minte cum ni se

Iar când fu cea de 1002-a noapte, după ce îndeplini toate cele cuvenite cu Șahriar, sultanul și stapânul său, Seherezada spuse: Mi s-a povestit, o, norocitule rege, că trăia de mult în

Într-un altar, fără să am de știre Trei popi ornați în calpe patrafire Cu aurii și argintate fire Turnau poșircă neagră în potire Trei popi bălăngănindu-se în strane Se-mpiedicau în negrele

în orașul devastat de căderea serii strecurându-mă printre razele calde l-am văzut pe bunul Dumnezeu poate v-ați aștepta să spun că ieșise la plimbare sau să spun că era ca unul dintre

nu m-au bătut vânturi, nu m-au spălat ploi n-am înfruntat fiarele mării, nici pe ale văzduhului nici târâtoarele peșterilor. nu ne-am întâlnit goi sau doar înveliți în blănuri pe tărâmuri

Sfâtul Pahomie cu fața lungă și chel Mă privea de pe murul cu ferecături argintate Drapat în broderii bizantine, cu un arhanghel Ghicindu-se cu halebarda-i în spate Mă privea cu ochiul străin,

în clubul mic și murdar ca o hală de la subsol plină de cărnuri s-a întâmplat un lucru barbar era spre dimineață ăia dormeau nu mai consuma nimeni bere toți dădeau flit capitaliștilor ăstora

cică un broscoi de baltă cu o voce foarte naltă glăsuia ades prin papuri încordându-se din prapuri cum că-i plin de izme crețe pe sub poduri și podețe și-unde dai, un\' te sucești tot de izme

arena-i plină-n vânătul amurg de vene-n care lacrimile curg amestecate-n limfă și în sânge și gâlgâind din șapte răni adânce pilaștri grei și sumbre colonete proptesc ogive nalte, desuete și

am revenit. din nou la poarta ta luminile stau vechi în mucava în abajururile lor cuminți și mov ce luminează movul tău alcov sunt umbrele cuminți la locul lor pe sub copacii putrezind

Iulian poetryca: buna seara/poiet al mucilor cu suspine/sau al suspinelor cu muci Iulian poetryca: :) ioan albu: salut, bre Iulian poetryca: ce mai faci mah? ioan albu: bă rică, îmi vine să-mi

acesta îi un text despre legătura bolnăvicioasă dintre un om și calculatorul lui calculatorul nu gândește dar nu pentru că ar ști toate cele el nu gândește pentru că face doar ce-i spunem