ioan albu

câinii privesc luna cu boturi lungi pentru că pe stradă chiar pe stradă se lasă noaptea câinii ies de sub mașini din spatele blocurilor și dau din coadă bucuroși că pe stradă se lasă

țin minte ca azi când alergai pe podul grozăvești când alergam după tine pe linia de tramvai mi-a trecut prin cap să mă arunc în dâmbovița atunci m-ai salvat de la moarte pentru că dacă nu mă

bucăți de cartier plutind în suspensie o fereastră un câine o dacie veche o iasomie sub balcon și atâtea alte fragmente de puzzle nici un sens nici o resursă pentru poezie o rătăcire

profunzimile amorului în cartier precum licuricii scântei galbine tras garaje apartamente oameni răspândiți peste tot oameni asistând am găsit o pisică în scara blocului cu barbișon negru de

caruselul se învârtea cu șei galbene coamele de lemn suiau și coborau se descărnau de vopseaua duco de care nu mai știe nimeni nimic copiii trăiau mirajul sunetelor de bâlci falsetul flașnetelor

de data aceasta guștu trebuie vizualizat pe lângă o șaormărie cu cilindri roșii în față pe care scrie coca-cola și un coș de gunoi tot roșu care mereu dă pe dinafară guștu trebuie imaginat cum

nici n-am plecat aici nu va ploua vreodată în lucruri irizate de agată iubiri bruiază parcul sfărâmat nici un nebun pe bănci nu-i răstignit și ce căldură mucedă jilavă cu revărsări de vegetal

(făcută la comun....cea mai mare parte aparține aparține lu’ Ioan Albu de la Galați, lu\' Poetrycă încă, cel mai puțin lui Costică; publicată în transcrierea ultimului) Personaje: Chelbea =

dintr-o dată, dintr-o dată luna răsărise toată din chiloții tăi de fată și din trupul tău de carne aș fi sfâșiat hartane și m-aș fi topit în tine ca otrava, lin, prin vine să-ți îmbrățișez

greața din nou mă uit prin mizeria din jur aș voma ceva niște putreziciuni metastaze ale unei vieți canceroase

[Cu inima tresăltând de bucurie am descoperit azi într-un tractat de logică, pe niște foi de matematică, liniate mov, aceste creațiuni scrise cu pixul. Ele sunt niște bijuterii. Mai era una, dar am

[un nou text al poetului clasic Costică (cu care bem cu toții până ne mucim ca porcii)] mă mulg și dau cu cornu-n suc și acadea plăcinta face valuri la vioara chiar peste câneposu

iar în barbă muci îmi curg și se-adună-n ciucuri vechi și-apoi urcă în amurg spre urechi mi-am făcut din muci o floare cu petale străvezii vor încape-n ele, oare, muci târzii?

știu foarte bine când ăsta mi-a zis bă, in puii mei, mai bagă și tu o țâgară că toți zic că-s beat de năcaz da eu numa așe, numa așe de bucurie bieau da mai dă un bran dupe aiea zicea bă

ma iubesti? ihi cum pula mea sa nu te iubesc? atunci de ce-mi vorbesti asa urat? pentru ca te respect, in pula mea! magarus mic ce esti

poetul ioan albu a vazut odata in maxi-taxi o tanara s-a uitat la ea si si-a dat seama ca ceea ce simtea simtea incat ar fi putut recurge la tot felul de clisee ca sa exprime sentimentul ar fi

trecea un cal prin living-room un cal trecea / in pielea mea si necheza / si manca scrum iar nu jaratic ca alti cai un cal / de iti venea sa-l tai sa faci din el salam de cal sa masturbezi cu

de cracă rece și murdară stă mortul spânzurat c-o sfoară și-i vânăt mortul și urât când se bălăngăne în vânt dar dinspre sud apare-n taină în pielea goală, fără haină un cerșetor urât și

dacă româna vine din latină înseamnă că ăia pronunțau cam ca noi deci Dumnezeu a zis hiat și așa a început să hie lumea

mi-aș dori să fiu un tâmplar al poeziei mi-a spus poetul odată rânjind în puii mei să dau, bă, cu barda în coaele poeziei până urlă și după aia să mă piș pă ea numai așa să vadă ce pulă mare