Poezie
cuminte
pentru ioana barac grigore
1 min lectură·
Mediu
am revenit. din nou la poarta ta
luminile stau vechi în mucava
în abajururile lor cuminți și mov
ce luminează movul tău alcov
sunt umbrele cuminți la locul lor
pe sub copacii putrezind color
încarcerați în scoarțe și căpușe
cu vreascurile prinse în cătușe
sunt sufletele toate împrejur
eu unul câte unul ți le fur
și te ghicesc cum singură îți trece
prin mine sufletul să-ți lași să plece
033274
0
axia