Maria Gold

Te-ai gîndit vreodată cum ar fi fost existența fără metafore? Cum ar fi să nu mai poți exprima ceva precum: ești în inima mea pentru totdeauna. Să pierzi cumva din vocabular. Să nu mai poți alege

acestea sunt poruncile mele să nu-ți acoperi fața cu culori și să nu pui pe tine haine făcute să te transforme în jucăria niciunui bărbat aceasta este opinia mea despre modă anna

lecția este o învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări femeile își înșeală bărbații doar atunci cînd întîmplarea a lipsit sau a venit timpul ei uneori bărbații stau drept

Majoritatea bărbațior aleg să facă prost ce-i de făcut în bucătărie, intuitiv ei știu că ne vom sătura să mai așteptăm îndreptarea și vom renunța la ajutorul lor. De exemplu, bărbatul meu sparge

... Demult nu-mi mai colorez ochii și fața. Dacă este ceva ce o face frumoasă pe o femeie este dragostea; nu spoielile și promisiunile mincinoase ale vînzătorilor de cosmetice. Nu vreau să arăt

De cîteva zile mă uit la desktopul meu plin de proiecte începute. Nu-mi place nimic. Nu-mi mai place nimic după o perioadă. Mi se pare că nu crește nimic așa cum aș vrea. Aș vrea să clădesc ceva

îmi place să cred că mi-am șters de pe față toate spoielile și mi-am îmbrăcat o rochie nouă am scotocit timpul cu ochii dar mai ales cu lacrima lor și n-am mai ridicat nicio piatră nu m-am

aștepta să-i crească pletele spre cer să se trasforme viguroase-n ramuri cu fructe sîmburele se ruga apei soarele venea pe furiș pămîntul cu hohot uriaș îi răspundea cu legile

Marta aflase că la capătul opus iluziei locuiește adevărul. Nu-și putea aminti acum, ce forță o determinase să aleagă calea pe care pornise și care-i pusese pe umeri suferință, neacceptare,

mă doare pămîntul prietene în crăciunul pieptului meu nu mai am viață am pe umeri mai bine de zece războaie primesc mesaje en gros mi se urează umple-ți Maria buzunarele rupte cu

Am văzut-o la margine, între pămînt și apă, nu știa dacă va trebui să aleagă și părea împăcată. Era tot ce m-a atras din toată sălbăticia aceea. M-a atras cu înălțimea ei, sau mai repede curajul

Simt cînd deschizi lumea dintre noi. Dau fuga să văd. Þin palmele întinse și cuvintele cad uneori tăcute, din cînd în cînd gălăgioase, de cele mai multe ori vesele. Rîdem, știu că rîdem mai ales

E noapte în metropolă. -Hai dragă mai repede, zic, o fi o coadăăăăăăă... Să prindem și noi niște locuri mai bune. Ieșim tiptil să nu se trezească ăștia mici. Șo-ani, vietnameza noastră, ne face

(poveste de adormit copiii și de trezit unele mămici) Copilul mergea pe Marginea Drumului și din cînd în cînd se apleca, alegea o Piatră și o arunca în urma vreunui Trecător. Din cînd în cînd se

A fost odată demult, cam de vreo cîțiva ani, într-o țară îndepărtată, destul de aproape de noi, o familie în care s-a născut un băiețel foarte dorit și foarte așteptat. Din ziua în care s-a născut

S-au strîns pînă la urmă vreo douăzeci și cinci mari și încă vreo patru copii, doi ai noștri și doi de la vărul David. Au apărut așa, toți la oră fixă, am deschis cînd sunaseră primii și apoi n-am

Intuiția este al șaselea simț care se desprinde de noi și circulă liber în timp și spațiu. Sentimentul acela de deja vu’ nu se datorează vreunei forme înalte de inteligență sau acumulării de

M-am întrebat de multe ori dacă am dreptul să-l calific. În primul rînd Anghel a fost și va rămîne un “înger”. Păzitor sau nu, mi-a dat un picior în fund sau o mînă pe umăr de cîteva ori. Să-i

Aici am aflat că iadul crește în noi. Dacă aș fi crezut în basmul cu smoală și flăcări, aș fi putut să cer să merg acolo. Aș fi vrut să îndur orice durere fizică. Aș fi putut să iau o lamă și să

Cîteva zile am așteptat cu scrisoarea lui Alex în mîini, pe noptieră sau în poșetă. Nu mă puteam despărți de ea. O duceam cu mine peste tot, la bucătărie, la baie, la cumpărături. Îmi scrisese

Am două prietene fidele, două ființe frumoase, extrem de elegante și rafinate, cu stil și cu prezență uneori copleșitoare. Inteligente, din scaunul liderului, mă presează cu idei, sfaturi,