Maria Gold

Locurile prin care umbli, oamenii pe care îi întîlnești și cărțile pe care le citești îți definesc destinul, Leo. Scriu, pentru că nu vreau să uit. Tu de ce scrii, Leo? Cu cît mai mult păstrez

Diminețile mele nu mai sunt la fel, Leo. Mă obișnuiesc să umblu desculță prin rîu și nu mai recunosc nici pietrele și nici nisipul. Pășesc ușor să nu-mi rănesc picioarele și uneori iau cu mine o

M-am trezit din somnul ciudat ce mă cuprinsese și eram în același fotoliu mare în care mă cufundasem dimineața. Ce ciudății am visat cu alte planete și ... Afară se auzeau picăturile de ploaie

Ne-am urcat în barcă și Iulia porni motorul. Zgomotul și contactul cu apa îmi provocară grețuri și m-am repezit să dau la rațe. Iulia veni cu o sticlă cu apă după ce opri motorul. -În cîte luni

E întuneric, mi-e rece. Mă ridic și intru în casă. Nu mi-e somn. Mă strecor în biroul Iuliei cu intenția să-mi verific emailurile. Nimic nou. Mama nu-mi scrie. Nicio veste de la Laurențiu. Evit

pentru a cîta oară zidurile se prăbușesc pentru a cîta oară ei pleacă murind apoi femeile țin de mînă copii cu ochi aurii își suflecă mînecile și încep să zidească din nou “acum nu e timp

alergase cu globul în brațe pînă se făcuse mai / era noapte și frig / crăpau pietrele / părul o învelea / era veselă și puternică în dreptul casei părintești / în fața porții aștepta o umbră / se

ce fac? înfulec din ziua mea înfulec precum mă știi flămîndă mănînc cu poftă cu mîna din picioare alergînd hrănind cu ziua mea pe alții și zîmbind din noptea ta nu mai înfulec

lumea, iubitule, s-a făcut mare și deșteaptă nu mai face pe ea s-a îmbrăcat de frig și-a vopsit părul roșu acum pășește mai departe de marginea patului fără să cadă știe să folosească

voi reveni cu textul modificat cu noutati

De cîteva zile mă uit la desktopul meu plin de proiecte începute. Nu-mi place nimic. Nu-mi mai place nimic după o perioadă. Mi se pare că nu crește nimic așa cum aș vrea. Aș vrea să clădesc ceva

(poveste de adormit copiii și de trezit unele mămici) Copilul mergea pe Marginea Drumului și din cînd în cînd se apleca, alegea o Piatră și o arunca în urma vreunui Trecător. Din cînd în cînd se

Acum două zile am poftit supă vietnameză. Pho, este piesa de rezistență a bucătăriei vietnameze, un fel de supă a săracului, o fiertură din carne cu rădăcini și tăieței de orez, presărată cu niște

deschide fereastra respiră și haide la drum tristețea se vinde la colțuri acum tu nu sta la coadă eu nu stau cu tine dansează cu mine n-am chef de lacrimi de versuri deloc sunt plină de muzică-n

de multe ori îmi place să-mi alerg amintirile le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor mai ales cele în care și-a făcut loc sub piele străinul străinul

mă doare pămîntul prietene în crăciunul pieptului meu nu mai am viață am pe umeri mai bine de zece războaie primesc mesaje en gros mi se urează umple-ți Maria buzunarele rupte cu

August 2000 Am treizecișidoi de ani. Sunt o femeie singură cu un copil. Îmi cresc singură copilul. Nu am nici un suport de la fostul meu soț, însă nu am nevoie. Îmi e destul că este prietenos

Bunica a fost prima persoană care mi-a confirmat că este de ajuns folosirea celor două gropițe din obrajii mei și a strungăreței pentru a cuceri inima bărbatului(ților, de la mine zicere) pe

Se spune că a doua jumătate a lunii ianuarie este cea mai grea și tristă pentru majoritatea locuitorilor planetei; e timpul în care oamenii realizează cît de mult au cheltuit cu sărbătorile și își