Poezie
scurtă poveste de aur cu inel nemuritor
1 min lectură·
Mediu
de multe ori îmi place să-mi alerg amintirile
le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor
mai ales cele în care și-a făcut loc sub piele străinul
străinul acela războinic
rîvnit
care vine și pune-n urechile pielii
mărgăritare
de obicei intuim
dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde
în care vorbele lui se croiesc singure în rochia albă se cos cu fir de mătase
și rup cu dinții toate visele din icoane
și războinicul știe și lovește acolo
dar vai cîte cetăți cucerite fără nici urmă de victorie duce cu el
și uite cum femeia se teme de plecările lui
în loc să învețe întoarcerea sa ca pe o înfrîngere
iar din femeie
cît arsenal risipit să cîștige premiul cel mare
un balon de săpun
îmi place să-mi alerg amintirile
spre povestea de aur ce se-nfășoară ca un șarpe
acum pe degetul tău
064.404
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Gold
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Gold. “scurtă poveste de aur cu inel nemuritor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-gold/poezie/1736102/scurta-poveste-de-aur-cu-inel-nemuritorComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AP
Maria,
Pentru unele poetese versurile sunt ca arta vestimentatiei: lasa sa se vada ceea ce ascund. Asa incat unele poeme pot fi tratate ca decoltate, cu buricul gol, cu fusta pana la fund etc. \"dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde \" Aici ai nimerit-o si de fapt asta vroiam sa spun si eu.
Pentru unele poetese versurile sunt ca arta vestimentatiei: lasa sa se vada ceea ce ascund. Asa incat unele poeme pot fi tratate ca decoltate, cu buricul gol, cu fusta pana la fund etc. \"dar e un loc în fiecare femeie ce nu se poate ascunde \" Aici ai nimerit-o si de fapt asta vroiam sa spun si eu.
0
MGIoan Mircea, mă ademenești cu turnul de scoici și mi se face dor cumplit de Histria.
Horia, zîmbesc, pentru că te văd venind cu o năframă albă-n vîrf de băț, ceea ce n-am avut eu curaj, deși te-am citit și am avut unele porniri de-a o face. Mulțumesc și mă-nchin.
Horia, zîmbesc, pentru că te văd venind cu o năframă albă-n vîrf de băț, ceea ce n-am avut eu curaj, deși te-am citit și am avut unele porniri de-a o face. Mulțumesc și mă-nchin.
0
IPHistria?! Dincolo de orice legenda. O realitate in care vecinatatea este mai tare decat destinul... Eu nu aduc din condei... ultima oara, la Histria, am dat de-un cuib de berze, de niste pescari pe care nu-i stiam si eram acolo cu George, cu Dorina si cu Viorica... o arsita insuportabila.... si peste toate, termele romane si terasa lui Herimon in care nu era loc pentru...
0
TRDistincție acordată
Maria,
în fiecare femeie este un loc privilegiat, so to speak -de fapt toate vor să-l ascundă/ să se ascundă în spatele lui, depinde acum dacă locul acela este sau nu descoperit, un fel de \"sfânta sfintelor\".
Icoanele sunt pentru alții, mereu pentru alții: nu știu cât se susține personalizarea atribuirii unor vise, asemeni muritorilor, din moment ce ele exprimă doar certitudini...desigur, uneori \"de obicei (le) intuim\"
-ceritudinile-.
Uite, este neobișnuită (poate mai puțin în cazul tău, din moment ce te-ai stabilit în sua) această selecționare a amintirilor, care sunt \"obosite\" într-un adevărat \"rodeo spiritual\" înainte de a fi, UNELE, validate.
\"până rămâne praful de cele care mă dor\" în schimb este clar o trimitere la basmele auzite în copilărie cu maștera legată de unul/doi cai sirepi pentru a fi făcută bucățele \"fărâme fărâme\" dacă-mi aduc bine aminte de copitele lor...pedeapsa finală pentru toate răutățile săvârșite. This kind of stories aren\'t common in the new world ;)
Revenirea în postură de cuceritor resimțită \"ca pe o înfrângere\" desigur fiindcă înainte de îndeplinirea acestei victorii, premiul cel mare era orice altceva decât \"un balon de săpun\" -de fapt câte nu poate oferi o femeie?...inclusiv crunta deziluzie a despovărării de orice farmec închipuit la adresa ei.
Poveste scurtă, dar nemuritoare.
în fiecare femeie este un loc privilegiat, so to speak -de fapt toate vor să-l ascundă/ să se ascundă în spatele lui, depinde acum dacă locul acela este sau nu descoperit, un fel de \"sfânta sfintelor\".
Icoanele sunt pentru alții, mereu pentru alții: nu știu cât se susține personalizarea atribuirii unor vise, asemeni muritorilor, din moment ce ele exprimă doar certitudini...desigur, uneori \"de obicei (le) intuim\"
-ceritudinile-.
Uite, este neobișnuită (poate mai puțin în cazul tău, din moment ce te-ai stabilit în sua) această selecționare a amintirilor, care sunt \"obosite\" într-un adevărat \"rodeo spiritual\" înainte de a fi, UNELE, validate.
\"până rămâne praful de cele care mă dor\" în schimb este clar o trimitere la basmele auzite în copilărie cu maștera legată de unul/doi cai sirepi pentru a fi făcută bucățele \"fărâme fărâme\" dacă-mi aduc bine aminte de copitele lor...pedeapsa finală pentru toate răutățile săvârșite. This kind of stories aren\'t common in the new world ;)
Revenirea în postură de cuceritor resimțită \"ca pe o înfrângere\" desigur fiindcă înainte de îndeplinirea acestei victorii, premiul cel mare era orice altceva decât \"un balon de săpun\" -de fapt câte nu poate oferi o femeie?...inclusiv crunta deziluzie a despovărării de orice farmec închipuit la adresa ei.
Poveste scurtă, dar nemuritoare.
0
MGTraian, mulțumesc pentru trecerea prin filtrul tău critic, am zîmbit, am zîmbit pentru că e foarte interesant să aflu cum este perceput mesajul.
0
\"îmi place să-mi alerg amintirile
spre povestea de aur ce se-nfășoară ca un șarpe
acum pe degetul tău\"
bucatica asta de Infinit o pretuiesc nu cu un pumn de semne de scara ci cu insusi Turnul de scoici (fara sfarsit)
\"le obosesc și le întorc pe toate fețele pînă rămîne praful de cele care mă dor\"
intr-un ecou al tacerii norii de rodador se aduna la Histria...