La Madeleine

Periculos de frumoasa povestea ta, deschisa toturor asteptarilor, amanarilor, nostalgiilor de Mediterana...
\"mon cherie azi toarnă-mi-l roșu ca sîngele să pot spune corect je ne regrette rien
apoi vino cu mine pe terasă cînd....... \"
Vara povestile-s invelite-n hartia zmeului cu care inaltam semne pe insule...

Mi-a plăcut cum l-ai creionat pe Jean Pierre, am cunoscut și eu africani ca al tău, toți au un specific savuros care-ți rămâne imprimat în memorie, iar bucătarul tău e credibil.
Plus melancolia emigranților muncind ani de zile pentru a-și aduce și soția din iadul care este Africa.
Textul acesta mi-a adus aminte de cântecele triste ale africanilor, de dansurile lor copilărești și haioase, de naivitatea și prospețimea spiritului lor. Deși umanitatea a pornit din Africa, ei au rămas copiii spiritului uman, și asta o spune peste tot și Doris Lessing.
Africanul tău e credibil, viu, mersi de fotografia lirică.

Mircea, mulțumesc, deschid un ciclu depre oamnenii din jurul meu pentru că sunt țintuită locului acesta despre care ziceam eu înainte e lipsit de inspirație, dar deîndată ce doctorul mi-a spus că în următoarele cîteva luni mi-e interzis să mai zbor (cu avionul numai) a devenit brusc plin de nostalgie. Și de locuri magice în care găsesc surse creatoare.
Anghel, sper să pot face la fel de reale și alte personaje care joacă un rol mic sau mare în viața mea și sper să fac o serie mai interesantă, în proză. Mulțumesc de semnul tău întodeauna venit la momente cheie. Mulțumesc.