Poezie
te înconjor ca pe biserica mea
1 min lectură·
Mediu
potrivit ar fi să îmbrac o rochie nouă
să șterg de pe față toate spoielile scumpe
să-mi las părul pe spate și ochii să plângă
potrivit ar fi la începutul casei ușa să fie undeva mult mai în față
fereastrele să fie departe șoarecele pisica și noi tăvălindu-ne
în frunzele ce dau în rugină
peste pământul nostru proaspăt pădure
potrivit ar fi să dăm jos veșmintele toate și să ne privim
de la început până la sfârșit
să te înconjor ca pe biserica mea
apoi să plec să mă întorc și să rămân
iar tu să strigi la mine definitivo!
așa cum strigă uneori bărbații de rând
potrivit ar fi să nasc un copil
să-l porți pe umeri și apoi să-l dăm lumii
și ea să-l cuprindă cu brațele ei largi de mireasă
flămândă mereu
potrivit ar fi să ne rugăm
împreună
dar vezi tu
străinule
Cineva a pus cheia atât de sus
și alte chei nu intră în potrivitul acesta
084877
0
am ramas in strofa aceasta, care ar exista si autonom:
\"potrivit ar fi să dăm jos veșmintele toate și să ne privim
de la început până la sfârșit
să te înconjor ca pe biserica mea
apoi să plec să mă întorc și să rămân
iar tu să strigi la mine definitivo!
așa cum strigă uneori bărbații de rând\".
de fapt, m-a innebunit, m-a exprimat strofa de mai sus, care, consider ca ar putea exista chiar si autonom si pentru care o sa aprind o steluta acestui text, sa vina lumea, sa te citeasca, sa comenteze.