curgea pîrîul între noi

depărtare, despărțire, muntele a rămas la locul lui, acesta e lucrul cel mai important, parcă nu te regăsesc în acest poem, e așa cum spui, e un fel de iureș al apei ce nu mai lasă nimic în cale, cred că trebuie să te aduni, poemele tale sunt pline de denistatea trăirilor, fermitate a cuvântului, aici e cu totul altceva, desigur, dacă vreau pot căuta printre cuvinte, e un fel de aducere aminte a unui timp, e ca amintirea unui copil pln de gingășia timpului său, iamginile sunt grăitoare, azi am avut ceva cu sfârșitul poemelor și pe al tău il pot considera un micropoem:

am rămas orfani
prin lume
căutînd un pod

Am postat și apoi am șters, am zis: este prea slab.
Dar apoi am zis ia să nu-mi mai cer eu scuze pentru ceea ce simt. Maria, mulțumesc de semnul acesta.

Adela, mulțumesc pentru o surpriză frumoasă! Sunt de acord cu interpretarea ta și recunosc că nu m-am gîndit.

as scoate versurile: ne stropeam / ne atingeam. as mai scoate si o treaba inutila: și ne-a îndepărtat. in rest o poezie f frumoasa. felicitari

frumoasa poezie cred ca era dragut sa specifici in subtitlu
si mica sursa de inspiratie nu i-ar fi furat din frumusete:)

Mihai, da, sunt de acord cu tine, îmi place cum propui tu însă o las aici așa cum a însteluțat-o Adela.
Mircea, sursa de inspirație este iubirea mea pierdută. (vrei să sugerezi altceva?)

mi s-a parut ca ai citit poezia mea anotimpul necunoscut
dar se pare ca m-am inselat era o onoare oricum :)
scuze

acum am citit-o, te întrebi de ce sau cum se întîmplă ? nu știu , Tu știi? place mult ideea ta, a mea e simpla.

ai reusit sa manifesti (cu talent specific) o simplitate care a iesit (chiar) si din cadru\' poeziei. nu ne puteam gandi la astfel de cuvinte, la astfel de versuri, la astfel de banal care spune totul (aproape totu\' despre toti cei care inteleg aici ceea ce pot deduce).

cu stima, blueboy

Mereu in cautarea unui pod, a unei legaturi intre lumi si vise, asta cred ca este esenta vietii, a omului in general. Totul este surprist intr-un mod sinplist si totodat elegant in aceste randuri. Sublim.

a început să se încuibărească o pasere prin poemele tale.Scrii ca o femeie care iubește.Începi să devii

Cornel, mulțumesc, pentru semn și fidelitatea cu care te întorci în pagina mea.
Georgiana, muțumesc pentru aprecierea ta.
Florian, prietene, întotdeauna am scris ca o femeie care iubește. Mulțumesc de semn.

Pentru ca am fost printre primii care au laudat textul prin lume trebuie sa las semn aici - autorul trebuie sa stie cand scrie ceva si o face bine.
Mi-a placut simplitatea cu care ai redat niste amintiri care pot fi ale oricaruia dintre noi intr-un mod care sa le exprime tragismul fara sa incarce deloc finalul.
E putin trist ca nu mai putem face nimic pentru ce s-a pierdut, e bine ca putem folosi aceasta durere pentru a aduce ceva frumos in realitatea acestui acum.
Sper ca toate aceste semne sa te faca constienta de valoarea ta, sa o folosesti cu demnitate si respect de sine, pentru ca mereu devenim, dar depinde ce si mai ales cum.

Adriana, mulțumesc.

Maria,

Cata frumusete! Am citit poemul acesta intr-o suflare. E ca o poveste a sufletului care nu poate fi citit in rastimpuri. E ca o poveste ce cuprinde intraga lume--o matrita a sperantei in care fiecare om se poate regasi mai bun si mai aproape de seva vietii.

Multumesc pentru acest poem. E prospetime, e frumusete. Desi nu va fi afisata steluata care as vrea sa ti-o dau, iti daruiesc ceva ce oricum nu ar putea fia fisat: un cer de stele.***********************************

P.S. Multumesc pentru invitatie:)

ultima strofa e un poem frumos...
cu prietenie,
p.parvescu

Multumesc, Anca si Petrut.