Maria Gold

De centuri si trotuare
Lumea doar prostii vorbeste,
Florentina prin parcare
Evident ca... s/ofereste
Sorin

Ți-am înțeles îngrijorarea
(Doar știi că ăsta-mi este harul):
Ești paralelă cu parcarea,
Însă cum stai cu... trotuarul?
Florin



De n-ar fi fost loviți de criză
În aste vremuri de amar
N-ar sta să facă analiză
Doi peștișori la …trotuar.

Ți-am urmărit eseele cu păcatele de pînă acum. Lenea este “arta de a nu face nimic”, spui. Din experiența mea de pînă acum am învățat că această “artă “ se deprinde datorită alimentației incorecte a trupului și implicit a spiritului. Are Iulian Poetrycă în biografia sa un interesant eseu despre importanța de a ne hrăni corect spiritul și trupul. Este foarte interesant și eu sunt acum în căutarea unei soluții de a-mi ține spiritul treaz și trupul sănătos. Sunt de acord cu ce scrie Poetrycă. Îți recomand.

Doru,
Mă bubur că ești printre cititorii mei și mai tare mă bucur că aud un adolescent care evită Fast-food –urile. Ține-o tot așa, nu deveni dependent de Coca cola și o să faci parte din micul procent al populației sănătoase a globului din următoarea generație. Felicitări părinților tăi care te-au învățat să ronțăiești mere și morcovi în loc de snaksuri din cartofi prăjiți și batoane de ciocolată. Dau dovadă de oameni responsabili și de iubire pentru tine.

Ina,
mulțumesc de aprecieri, dar să nu exagerezi, mă antrenez și eu în lipsă de inspirație să nu-mi pierd “mîna”. Dar o întrebare: Cum poți sta doi ani fără să te duci acasă, că din cîte înțeleg ești în vestul Europei. Știu că de multe ori amînăm să facem lucruri importante pentru că avem de făcut lucruri urgente. Timpul nu ne așteaptă din păcate și realizăm că la bilanț am pierdut ceea ce e neprețuit pentru ceea ce poate fi cumpărat cu bani. De exemplu, nu pot cumpăra acele clipe scumpe în care copiii mei le depozitează în rezervorul lor pentru viață alături de bunicii lor din România. Și sunt limitate. Impact puternic nu va avea pentru ei în viitor cît de confortabil le-a fost traiul din America, ci cît de adînc își înțeleg rădăcinile, cît de mult memoria lor se umple cu bucuria aceea simplă pe care o schimbă cu cei de acasă, multe multe altele, acumă mă mai și apucă lacrimile....

Departe de mine gândul să mă fi referit la viața ta personală. Mi-a plăcut pur și simplu cum gândești și ți-am făcut un compliment din inimă. Pentru că am citit ceva astăzi pe acest site, ceva care și mie mi-a repugnat. Și de aceea am lăsat comentariu la tine. Ți-am citit aproape toate textele înainte, dar încă nu am lăsat un semn. Dacă am dat cu bâta în baltă, rog să fiu iertată. Da, ar fi trebuit să nu las doar un semn grăbit…

Luați de aici care aveți răbdare: Da cosmine, am gasit ca ai dreptate.
Pentru că î-ul provine dintr-un a în doar cca 31%1 din cuvinte; în marea majoritate a cazurilor (69%), î-ul provine din cuvinte (fie latinești, fie de altă origine) CARE NU CONȚINEAU SUNETUL/LITERA A în locul respectiv, ci unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, așa că transcrierea sa azi prin â este absurdă. Dacă am fi paroxistic de pedanți, ar trebui să-l transcriem cu (“e” cu accent circonflex), (“o” cu accent circonflex) sau (“u” cu accent circonflex). Iată doar cîteva exemple:
î din e: monumentum>mormînt (=mormênt!), tenerus>tînăr (=t năr!), ventus>vînt (= v nt!) freiner (fr.)> a frîna (=a fr na!) netengu(sl.)>nătîng (=năt ng!) frengi (tc.)>frînghie (=fr nghie!);
î din i: luminaria>lumînare, ridere>a rîde, ripa>rîpă, sinus>sîn, stringere>a strînge, rivus>rîu drîmbă (sl.) geamlîc (tc.);
î din o: fontana>fîntînă (=f ntână!), longum>lîngă (=l ngă!) monastiri (sl.)>mînăstire (m năstire!) limoni (gr.)>lămîie (=lăm ie!) gond (magh.)>gînd (=g nd!);
î din u: aduncum>adînc (=ad nc!), perturnicula>potîrniche (=pot rniche!), hirundinella>rîndunică (=r ndunică!) gîndac (=g ndac!), mîrșav (=m rșav!), zvîrli (zv rli!), smîrc (=sm rc!) (sl.) tărîm (tc.) (=tăr m!).
...Pentru că, în cazul cuvintelor în care sunetul î provine dintr-un a, numai aproximativ o jumătate (15% din total) sunt de origine latină, așa încît â-ul din cca 85% dintre situații nu are cum să constituie mult invocata „probă de latinitate a limbii noastre“, de care, oricum, în anul 2002 nu cred că mai e nevoie decît pentru inamicii oligofreni.
... Pentru că o altă dovadă strălucitoare a legăturii intrinsece, a „înrudirii“ interne dintre i și î (și nicicum între a și î) o constituie alternanțele fonetice :
în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată însă sunetul a: țigan>țîgan, sifon>sîfon, silă>sîlă, stingă>stîngă (la Eminescu rimează cu „plîngă“), stins>stîns, și>șî, șină>șînă, ține>țîne, țiui>țîui, ziua>zîua etc.;
multe substantive prezintă transformarea lui î în i prin trecerea de la singular la plural sau de la masculin la feminin: cuvînt-cuvinte, jurămînt-jurăminte, mormînt-morminte, sfînt-sfinte-sfinți; tînăr-tineri etc.;
în cursul conjugării unor verbe, i devine î: a vinde-eu vînd-tu vinzi-ei vînd etc.


De azi scriu și eu cu î din i!!!!!!!!!!!!!!!!!

Mi-e bolnava fetita si nu am avut nicio dorinta s-o las cu altcineva nici macar pentru a va cunoaste, agonicilor. Mi-am dorit sa cunosc foarte mult pe Dan si Vali. Asta este, va fi o data viitoare in care voi fi in tara si sper ca viata nu-mi va mai arunca o provocare. Va citesc aici, imi sunteti aproape asa. Felicitari si drum frumos!

Poezia Ioanei Negoiescu este una pe care o traiesc. Felicitari! Si Andrei cind pune culoarea pe hirtie el pune o poveste de incintat ochiul si gindul.

Un martisor superb ne daruiesti, eu chiar daca lipsesc de aici, cu inima ramin linga oamenii frumosi!

Acest text se vrea ,,nu știu ce,, de mărțișor. Nu am cu nimic să-l laud, ci dimpotrivă.

Să spui despre femeie că

,, este desigur cea mai complexă mașinărie,,

,,să o punem pe prima pagină a ziarelor, fie dezbrăcată- prilej de mers cât mai des la toaletă, pentru unii,,

,,fără femeie am fi niște frecangii, niște neica nimeni…,,

,,dacă azi sunt mârlani mâncărica de mâine va fi rece și la păsărică obloanele trase,,


Mi se pare o insultă, pentru inteligența multora care citesc și te citesc, atît femei cît și bărbați.

Singurul lucru frumos e ,, femeia este cheia cu care Dumnezeu închide și deschide ușile omenirii,, .

Ce bucurie să văd că te-ai dat cu vegetarienii!!! Cu ceva anișori în urmă, am întîlnit o femeie,care, la orice problemă de viață, de sănătate, de moarte avea același răspuns, ,,... cruditățile,,. Nu m-ar fi impresionat dacă nu mi-ar fi spus și vîrsta. Arăta frumoasă, pielea tînără și era plină de energie.
M-am dus acasă, am luat un sac de gunoi și am scos tot din figider. Cînd s-a întors barbatul meu de la muncă, i-am declarat că de acu înainte nu mai intră nimic spurcat la noi în casă și nu mai gătesc nimic. După un schimb de țipete, am obținut promisiunea că dacă eu rezist două săptămîni, renunță și el la carne.Era sigur că va cîștiga. I-am dat teme, s-a apucat de citit și după cîteva săptămîni nu numai că a devenit vegetarian dar a început să organizeze și să țină seminarii despre alimentația sănătoasă și cum poți să-ți schimbi stilul de viață, cum să elimini carnea și produsele procesate.
Există această misconcepție că vegerarienii mănîncă numai morcovi, măsline și soia. Cînd adevărul e că numai după ce renunți la carne înveți că este acolo o lume fantastică,cu posibilități nelimitate .
Textul tău plin de umor reușește să trezească atenția și te întrebi ce-i de făcut. Sunt soluții. Grădina. Prietenul meu fermierul, la care mă duc acasă și văd că produce organic, bio. (Unul din copiii mei e 75-90 % fructarian. Nu numai că trăiește bine și sănătos dar a înflorit la învățătură. Doi din copiii mei nu știu ce e ăla mecdonalț. Sau alte jancfuduri).
Drumul pe care ești este una dintre cele mai frumoase aventuri pe care eu cred că le putem avea, e mult de luptat cu Goliat( Vezi Monsantoo și etc), dar și cu Goliatul din noi.
Cele mai frumoase lucruri care se întîmplă, te reconectezi cu natura, cu tine, trăiești în prezent.

Motivul pentru care m-am oferit cu ciorba a fost pentru ca data trecuta citisem ca au primit numai vin si bere si m-am intristat, cum se poate sa fie tratati oaspetii asa de rau la mine acasa...
In al doilea rind ma bucur ca sunt premii si apar destul de frumoase in vremurile astea.

Cit ma bucur sa aud ca se repeta.
Despre mine, eu va promit o ciorba acra, dragi umoristi, numai cu conditia sa nu faceti mofturi ca eu sunt vegetariana si ciorba va fi la fel!

Spiritul Luanei atit de viu incurajeaza chiar de dincolo prin ceea ce a fost pentru noi, sa ne iubim, sa nu ne fim straini, sa nu uitam unii de altii, sa nu traim clipa cind ne vom spune ce rau imi pare... Zimbesc Luana si pastrez in inima mea copilul din tine. Multumesc Anni pentru ca ai adus-o in atentia celor care o uitasera pentru un timp.

Mi-era dor de eroina ta, intru pe fuga si nu las comentarii, dar am vrut sa te felicit pentru premiile pe care le-ai obtinut si-s multe, vad si aud. Mi-e si mie dor de tine, nu as vrea sa inchei cu tristete ci cu bucuria ca vremurile ce vin in curind ne vor face sa ne vedem. Imbratisari.

Stim amindoua ca studiile ies precum trebuie sa iasa, depinde cine le-a comandat si platit. Asa cum si companiile farmaceutice fac, iese bun medicamentul cu cel mai mare profit si nu ceaiul de trei lei de pe marginea padurii, ala nu le produce nici un profit pentru ele.

Copiii au nevoie de iubire, atentie hrana buna si caldura, apoi trebuie expusi la sursele de educatie si invatare. Nu vad care ar fi problema daca un cuplu de gay le poate oferi asta.

Dam spre adoptie copii in Romania unor homosexuali(gay si lesbiene)( si o facem iti garantez , multi nu-si dezvaluie identitatea sexuala, stau in umbra dar vor o familie si reusesc sa aiba) , dar preferam sa nu ne spuna. E la fel cu ce-a fost in armata americana pina de curind, cu \" noi nu te intrebam, tu nu ne spui\".

Tu spui; “Sunt de acord ca homosexualii să nu fie pedepsiți de lege, ci tolerați. Bine ar fi să-i putem ignora, dar nu ne lasă ei, prin marșuri, demonstrații și extravaganțe de tot felul.”
Aceasta este opinia mea bazata pe cercetare formulate pe scurt din cauza de timp.
Mintea umana e ca o parasuta: nu functioneaza decit atunci cind este deschisa. Sunt sigura ca ai mai auzit asta, dar la fel de sigura ca preferi sa accepti numai ceea ce este in accord cu religia si credinta ta. Eu cred cu tarie ca trebuie sa cautam dincolo de suprafata adevarul. Stii cum se cauta aurul, trebuie zgiriat si pus acid, daca sfirie nu e aur , daca nu se intimpla nimic, e aur. Sau daca are gust si miros urit iar nu e aur. Dar nu poti fii sigur doar privind.
Ce zicem noi ca e homosexualitatea? Potivit unor surse este atractia romantica si sexuala pentru persoane de acelasi sex. Potrivit altor surse este doar sexuala ceea ce nu poate fi adevarat avind in vedere ca relatiile dureaza ca si la heterosexuali. Homosexualitatea este o manifestare a fiintei umane. A nu se confunda cu pedofilia, vad ca asta face majoritatea celor ce jjudeca si condamna.
O suta de pagini de argumente privind acest subiect si nu am timp din cauza copiilor, dar pe scurt, nu cred ca demonstratiile extravagante reprezinta cu adevarat populatia homosexuala, asa cum nici pe mine si nici pe tine si nici pe ei, nu ne reprezinta corect cei pe care ii alegem sa ne conduca, sau alegem sa participam cu. Sunt sigura ca oamenii homosexuali isi traiesc viata linga mine sau linga tine, au vise si aspiratii la fel, mai mici sau mai mari.
Tu zici: “Sunt de acord și cu ideea de căsătorie, respectiv divorț. Nu cea în fața lui Dumnezeu, ci în fața legii, pentru că numai așa se pot rezolva probleme legate de proprietate, partaj, etc.” Dar cu adopția nu mai pot fi de acord. Asta presupune ca doi homosexuali să ia de mic un copil care are toate șansele să rămână heterosexual și să-i schimbe orientarea. Pentru că aș vrea să văd eu un cuplu de homosexuali bărbați care își îndrumă odorul să aibă relații sexuale cu femei și, implicit, să-și condamne \"părinții\". Nu, copilul unor homosexuali va deveni, cu siguranță, tot un homosexual. Nu datorită unei dorințe interne irezistibile ci datorită \"educației\".
Ori, asta mi se pare deja ceva criminal și cred că ar trebui condamnat de lege.”
In primul rind te contrazici dar nu are importanta ca oricum ne contarzicem tot timpul , important e sa invatam. Nu exista educarea orientarii sentimentale si nici sexuale asa cum lasi sa se vada din afirmatiile tale. Ia gindeste-te te-au pus parintii sa te indragostesti sau te-ai indragostit pur si simplu? Ti-a explicat cineva cum se intimpla cu atractia sexuala sau pur si simplu mintea si corpul tau si-au dorit asta mai mult decit si-au dorit sa respire?! Orientarea sexuala nu ti-o schimba nimeni! Este in AND-ul tau.
Milos Petru: spui “Am o anumită vârstă și cred că uneori văd lucrurile bine, fără să mă iau după legi sau principii.” Iti raspund eu: cu certitudine unii dintre noi nu mai vedem deloc dupa o anumita virsta. Dar mai avem o sansa : sa ne punem ochelari si sa vedem lucrurile din prisma mintii luminate.

Sentimentul de apartenenta pe care mi l-a oferit Agonia este viu in mine chiar daca nu mai public aici prea des. Imi promit mereu sa ma intorc si o voi face.

Daca nu ar fi fost acest site literar multe lucruri frumoase nu mi s-ar fi intimplat, multi oameni frumosi nu as fi cunoscut si as fi colindat lumea nedescoperindu-ma, poate...

Va doresc multa inspiratie, absolut in tot ce faceti, sa ramineti umani, sa va iubiti, sa va iubiti, sa va iubiti!

Ma ajuta com-urile voastre.
Ce bun critic esti Stefan, n-am mai scris demult si uite cum zici si tu, doua cuvinte: \"cautat \" si \" greoi\" asa simt si eu ca am inceput, dar trebuie sa reincep de undeva, am zis sa fac niste exercitii,
energia perpetua se refera la nastere, si da, am scos \"de femeie\", multumesc si caut sa scot si cuvintul sugubat,multumesc amindurora.

apa=sete si marul =foame, am vrut sa fie simplu,
Cred ca dupa ce ai lasat tu com, as scrie asa:

tu veneai sa taci linga mine
eu m-am incolacit in jurul gitului tau si ti-am spus

Se putea sa nu vina barbatu si sa-mi dea peste deste? Am vrut si eu sa ma rasfat un pic,( m-a obligat doctorul sa stau in pat vreo citeva luni,pina nasc,) nu ca m-as da la epigrama, doamne fereste!
Partea a doua la \"jurnal\", merge mai greu decit am crezut!
Si mie mi-e dor de tine!