O poezie tandră pentru Luana Zosmer

Ce înseamnă, în cazul de față „in memoriam”? Iartă-mă că sunt proastă, dar parcă nu îmi vine să întreb mai mult, nici să zic mai mult.
Despre poezie... apăsătoare, grea. Nu pot s-o citesc „literar”.

Prietena mea Luana, Hanna, a disparut....si ii simt lipsa, si am pus-o la poezie in speranta ca totusi o citeste cineva...a fost o colega de site nemaipomenita, talentata, eficienta, iti sarea in ajutor....eu ii datorez mult curaj, de care in urma cu 7 ani am avut nevoie....
Iar acum atit mai pot face, doua poeme....

Dumnezeu sa o linistească după o viață plină de zbateri.

Când am citit \"dispărut\", m-am gândit - dispărut de pe site.
Dar ultimul rând m-a lămurit - dispărut dintre noi pentru totdeauna.
Cum e posibil? Era cea mai vie persoană pe care am \"cunoscut-o\" vreodată. Veselă, temperamentală, chiar vulcanică. Textele ei debordau de un umor sănătos, avea un limbaj natural cum rar citești. PÃrea că e expresia vie - tinerețe fără bătrânețe.

Nu-mi vine să cred că acum ne privește de undeva de sus, cu un zâmbet în colțul gurii. Luana, ne ierți că nu suntem la fel de vii ca tine?

blogul ei a ramas deschis - \"un bocanc in gura\"
pe site-ul agonia le-a sters....
da, ai descris-o bine....da, as era, vie , iar pentru unii prea vie și prea talentata....ma bucur ca i-am spus-o in graba intr-o zi, iti poti imagina care a fost raspunsul ei....

Anni, am citit textele Luanei când le publica pe site. Le-am apreciat și am apreciat-o și pe ea ca om. A spus Norică mai sus cum era percepută. Îmi pare rău de dispariția ei. Până să-mi dai răspuns, am căutat și am aflat... un site în care fiul ei spunea cât de mult a suferit. Nu știu de ce, nu mi-aș fi imaginat moartea ei astfel, aș fi văzut-o mai degrabă aruncată în aer de o bombă...
M-am întrebat nu de mult de ce n-o mai fi scriind. Dar n-am căutat să-mi dau răspunsul. Ne depărtăm unii de alții, ne însingurăm și îi însingurăm pe ceilalți, pentru ca apoi să ne pară rău.
Să aibă odihnă!

Hanna mi-a scris particular. de pe site a plecat demult, se enerva repede, avea acele probleme de sanatate, dar din primavara a refuzat sa-mi spuna adevarul, imi cerea sa ii continui blogul, eu naiva, am refuzat, avind si eu probl mele personale .....si apoi a disparut
si acum tirziu am aflat...ma bucur, ca mai sunt si altii care o indrageau, si nu era numai cum se descria ea , o mare pisaloaga, ea asa se vedea....
si da, astepta cu nerabdare o bomba, asta si-a si dorit, o moarte scurta....vorbea mult despre moarte, eu eram aia cu poemele mele negre si ea ma certa, cica eu am copil mic, al ei era ceva mai mare!!!!
dar eu eram totusi mai in virsta...eh, asta e.....ii voi mai scrie un poem \"brutalos\", ca sa rida cit poate de mine, ea incerca sa dea din curajul ei....

Regret nespus, nespus. Și pentru mine Luana a fost una dintre cele mai vii și frumoase ființe cu care am avut șansa să mă intersectez. Nici eu nu am știut de plecarea ei. Anni, poemul tău e sfâșietor...

poemul este pentru ea
amintiri despre ea
multe sunt cuvintele ei

anni,am fost foarte miscata de aceasta trista plecare
nu înteleg de ce a disparut de pe agonia...
am înteles pe blogul ei ,ca fiii ei organizeaza în memoria mamei(o femeie foarte demna si curajoasa) lor un concurs literar si premiile vor fi acordate din drepturile ei de autor pentru o carte la care lucra
marturiile colegilor de pe agonia ma tulbura,cea a fiilor si amicilor ei deasemenea
un sfârsit în bratele celui mai monstruos crab , câta tristete,câta neputinta
eu am aflat de dânsa datorita poemului tau ,anni...multumesc
pace sufletului ei
luana=poezie=omenie

Spiritul Luanei atit de viu incurajeaza chiar de dincolo prin ceea ce a fost pentru noi, sa ne iubim, sa nu ne fim straini, sa nu uitam unii de altii, sa nu traim clipa cind ne vom spune ce rau imi pare... Zimbesc Luana si pastrez in inima mea copilul din tine. Multumesc Anni pentru ca ai adus-o in atentia celor care o uitasera pentru un timp.

pacat ca si-a sters textele, imi pare atit de rau ca nu am putut-o convinge sa nu o faca, dar nu stiam, de ce doreste sa o faca...dorea sa plece...

sper sa ii gasesc cartile, a scris romane, era prozatoare buna, se juca de fapt cu noi....

si ce avea Hanna era omenia si intelegerea celuilalt, asa nervoasa cum era, ca se enerva repede...dar acum stiu si de ce...

sunt trist pentru disparitia Luanei Zosmer, cand am vazut subtitlul am crezut ca e o gluma. pentru doritori, un link unde se pot gasi doua volume ale Luanei: http://www.equivalences.org/archives/index-prose.html

bine ca ne pui link-ul la dispozitie
da, asa ne pierdem unii pe altii si nu ne intelegem cind vorbim....

Uneori, sunt mai vii cei care pleacă, decât o parte dintre cei care rămân.
Luana avea viață cât să răpună zece cancere. Era o lumină.
Noi rămânem cu amintiri, cu regrete, cu scrisoarea absolut emotionantă a fiului ei, cu site-ul dat de domnul Albu (mulțumesc!) și cu acest poem minunat. Mulțumesc pentru el, Anni!

Dumnezeu s-o odihnească în pace!

o veste neagră aici

îmi pare foarte rău, chiar îmi pare foarte rău

se pare că rămânem din ce în ce mai singuri în lumea asta din ce în ce mai ciudată

Prin 2008 am avut un schimb de emailuri cu Luana Zosmer. Sau Hanna Fratu, cum își mai spunea, deși tot ea menționa că nici unul, nici altul nu erau numele ei real.
Printre altele, mi-a trimis o poză. În picioare, în blugi, pe malul mării, cu figura ușor umbrită - arăta superb. Zicea că are figura umbrită în toate fotografiile ei și că asta va mai dura câțiva ani, datorită trecutei apartenențe la serviciile secrete.

Aseară, după ce am aflat vestea, am scotocit prin arhiva de email-uri și le-am recitit pe toate. La sfârșit m-am uitat la fotografie. Nu știu cum m-am bâlbâit - poza s-a micșorat, am dat un double-click și Luana s-a instalat pe desktop-ul meu, printre icon-uri. Dimineața, când am revenit la laptop, era acolo și mă aștepta.

La serviciu am mers la inginerul nostru de sistem și mi-a explicat că mai nou, în Win 7, așa se întâmplă dacă dai double-click pe o poză.
- Vreți s-o scoatem de acolo ?
- Păi da, că arată prea bine ca să stea la mine pe desktop. Poate o vede nevastă-mea și-și închipuie alte alea.

Explicația cu Win 7 m-a cam dezamăgit. Îmi plăcea mai mult ideea că Hanna-Luana a plutit o clipă pe desupra mea.
Am scos-o de pe ecran, dar din minte nu pot s-o scot. Și nici nu vreau.

sunt sigura ca i-ar fi placut sa te vada cum te zbati cu windowsul .....merci de povesti, parca am face claca...da,...

Si totusi Luana Zosmer a vrut sa ne vada - pe fiecare sau pe toti sau pe rand - impaturind cu grija ziua in asteptarea lacrimilor. Si din ele si-ar face lumanare la capataiul cuvintelor. Sa-i iluminam drumul!
(Mie imi umbla dimineata la 6 pe desktop...Dar cine, cine m-ar crede?!?)

Hei Luana! Viata e un munte de lacrimi! Cine a crezut altceva?!?

nu stiu daca a vrut sa o vedem, dar cred ca si-a facut diverse scenarii cum ar fi dupa! era un om de teatru si un bun observator....

va multumesc ca ati fost aici in acest virtual care poate este virtualul in care ne regasim intr-o zi

da, Luana era o fiinta exceptionala, care a inteles ca adevarata umanitate nu e de gasit in smiorcaieli si floricele, ci in demascarea ipocriziilor de tot felul.
Bravo Anni! excelent poem! il astept si pe cel contondent

am promis ca ii voi scrie un poem dur, asa cum mi le trimitea ea in ultimii ani dupa ce iesise de pe agonia, nu stiu de unde lua energia, convingere, talentul si cuvintele care pareau un tacim pentru citeva sute de persoane....

duritatea are si ea radacinile ei, Dumnezeul ei si talentul este aprig la minie daca nu e la locul lui....voi incerca, asa, ca sa vada ca nu stam degeaba....din start insa previn: cum scria Luana fara a cadea in banal cu toate cuvintele ei de revolta nu cred ca voi citi in curind...