cristina minea

o să mă dezbrac de pielea asta întocmai ca șerpii o s-o fac încet metodic senin milimetru cu milimetru până când vei fi suficient de departe de inima mea ca să n-o mai doară în tot cazul îți

mâinile știu totul despre iubire țelul meu să beau să dansez să uit și cam asta ............................................... stau aici într-o noapte perfectă volute negre de vânt vodka în

Prima oară când l-am văzut atât de aproape de mine, am simțit un puternic impuls de a-l atinge. Incandescent. Îndărătnic, apăsa cu toată forța lui oarbă pe creștetele arse ale copacilor. Știam că

gândurile mele desculțe aiurea prin răcoarea gelatinoasă a dimineții inima mea despletindu-ți-se în cale dacă n-ai greși din când în când n-ai mai fi atât de minunat instinctual strălucitor

nimic nu doare pe lumea asta ca un poem simplu pentru că tu ai știut să răscolești adâncurile și ai făcut din mine ceea ce nu știam că sunt lumina și sarea sunt chestii esențiale camerele spun

Încerc să mă gândesc foarte rar și foarte scurt la tine ca la o planetă tare îndepărtată cu inele gravate în limbi stranii Număr stelele din doi în doi și dacă îmi dă impar fac eu un asterisc

E bine să simți umbra cortinei înainte să ți se-nfigă colțul ei în ceafă primele semne le citești în dansul crud crestat în cadențele mersului Tăria de a îndura ți-o dobândești pas cu pas atât de

Îmi aduc aminte de mâinile lui epiderma aceea aurie un pic arsă crustă dulce brioșă cu un gol mare în formă de inimă Ce final mic ar fi chiar dacă până și dragostea moare Mi-e groază gol

Am zis cândva că te-aș închide într-un sertar să te scot doar atunci când am două minute și un colț de prisos Acum fiecare dintre noi își stăpânește propriul cadran de timp propriul colț de

Corabie într-o sticlă asta sunt ce să faci cu mine? Degeaba te iubesc milimetru cu milimetru secundă cu secundă gând cu gând Sticla e incasantă uneori pot jura că de fapt e oțel Ah felul crud

În clipele din care tu lipsești experimentez la intensitate maximă agitația celui ce ține o pungă strânsă bine mulată perfect pe față ochii tot mai clari tot mai rotunzi tot mai goi gura

Adeseori încă mă îndoiesc că ai fi de-adevăratelea pari mai degrabă o bucată din mine suflet carne sânge împletite atât de frumos într-o lume nevisată proiect al unei închipuiri neînchipuite abia

Deodată mi-a fost pustiu și adânc deodată - atât cât se sfărâmă de podea o oglindă mică trei-patru voci azvârleau spre mine firave ace de lumină Sunt încă aici încă aici n-am plecat ochii

Dezinvolt sfidător aproape regal Sylvia atârnă de un capăt al sforii ei de aur pătratul geamului scurge înăuntru zorii caimac gras alb-vinețiu Sfoara Sylviei ar putea fi o dublură bună a cosiței

Nu plânge dragostea mea îngropată de vie până la clavicule promit să-ți dăruiesc o moarte frumoasă când te vei hotărî să treci dincolo de antepenultima oglindă bulgării de pământ o să-i aleg nu

La prima vedere, ai putea fi tentat să arunci o etichetă: artă naivă. Cu nuanță peiorativă sau nu, ar fi o abordare complet greșită. Să vedem și de ce. Pictura naivă este privită îndeobște ca o soră

în restul timpului pe care dumneavoastră îl măsurați cu atâta minuție sunt un om liber îmi modelez diminețile în cireșe coapte pe un cer moale verde sticlos umblu printre oamenii orbi cât de

fiecare dintre noi deține în patrimoniu (inclusiv afacerile ilegale se admit aici) pitită bine de tot în viscerele toracelui o plajă (o plajă mai galbenă sau mai albă dar nu asta contează unii

prea multă deghizare prea multă goliciune îți dezrosteam atingerile abia gândite îți dezrosteam săruturile concepute firav buzele închise-n cerc moale ușă sfântă de bordel

Tocmai mă făcusem mică mică de tot cât să mă împleticesc în hățișurile unui ierbar Ce noroc pe tine M-ai prins cu două degete de părul proaspăt decolorat Într-o zi o să mă sfărâm praf galben

ca să-mi exorcizez amprenta buzelor neverosimile din epidermă o să exersez scrisul cu mâna stângă decojitul stelelor de husa ruginită pe muchii o să dezgrop toți fluturii cu aripi zdrelite între

Pană de versuri ți-am cerut ajutorul ce incredibil de pueril nu dezlegam cuvinte-ncrucișate cuvintele mele sunt de toate felurile și lungimile și duritățile nu căutam

Era cea mai veselă fată din lume surâs veșnic surâs egal modelat fifty-fifty din șerbet și plastilină la discreție A suci smulge frânge e în firea oricui îmi spunea albul ăla înăcrit