cristina minea

Când ne luăm „la revedere” tu pleci de tot eu mai rămân puțin Știi cerul a fost un loc mult mai bun pe când stelele nu aveau nume pe când îl locuiau hoarde anonime de păsări Apoi am devenit tot

Cineva să mă învețe să pun etichete să aleg nume lucrurilor să le decupez în hârtia aspră să le lipesc bine provizii pentru o iarnă ce n-are sa vină O să desenez pe pielea ta avioane ceaiuri

ea m-ar plăcea încuiată într-o cutie cât o pudrieră de mică înghețată în rochița cu “pielea găinii” ochii rotunzi bleumarin îndărătul cârlionților arămii ca într-un glob de Crăciun în care

Am jinduit la o poveste întortocheată cu un amant tragic fără HIV, hepatita C, fără peceți sau sigilii doar cu așteptarea încordată a corbului țopăindu-i de pe un umăr pe altul Am jinduit la ceva

Artistul deapănă legende despre o cetate imaginară. O cetate-arhetip, ale cărei microscopice și nenumărate povești se înșiră între hotarele unui caleidoscop sau puzzle imens. Dar granițele sunt

Actuala expoziție (12-25 iulie 2004) de la Palatul Cercului Militar – sala Foaier se intitulează “Momente” și poartă semnătura doamnei Suzana Bantaș. Provenind dintr-o familie de intelectuali, triplu

Vreau să-ți fiu Candy Candy strivită în patul fierbinte Printre batoane de ciocolată Candy care scrie poeme cu mascara Și poemele ei sunt dramatice Doar pentru că mascara e atât de neagră Candy

Știu bine că undeva în Rusia Curg apele Vodkăi bătute-n argint Și heroina vine fără doar și poate de la eroi Și praful de stele de la pulberea Ce se va alege de zâmbetele noastre Și de mâinile

Poezie de vineri Pe care să-mi beau nonșalant cafeaua amară Chipul lui își poartă departe tradițiile silvestre N-am să fiu niciodată mozaic Exclusiv din cioburile care-ți par ție mai frumos

Iarna asta fără capăt Ni s-a strâns în brațe troian peste troian Îmbrățișările au degerat Dar n-au știut să se facă mai întâi promisiune Ochii mei i-au pierdut pe ai tăi Într-o apocaliptică

Aici natură moartă cu doi oameni Încă sunt o sabie arcuită spre gura lui Îmi port sex-appeal-ul întunecat cu frenetică ipocrizie Ingenuă îmbracată în premeditate dorințe Alerg în gând să iau

Povestea în care mă deșir N-are nimic de-a face cu mine Amprentele dentare, geamurile imens însorite, echimozele, Lili cea verde Atâta timp cât nu citești în ochii mei lista de

Te-am strâns în mine Ca pe prima țigară între buzele tremurânde Din câte se pare În unele privințe nu m-am schimbat în ultimul deceniu Iată-mă azi, fata de vineri Periodic mă fotografiez în

Þi-am fost Suzană cu ochi verzi Scrisorile noastre își fluturau sfidător slovele din oțel Aveam și eu gratiile mele Așa ne-am și găsit După forma, culoarea, înălțimea și durerea gratiilor Nu