cristina minea

îmi crestează stomacul încă două tăișuri scurte înălbăstrite în foc până la absurd cordul meu trăsnit din când în când de un fulger adânc ars crud ca o pișcătură cord ars fumegă creier ars

mestec bomboane cu baneze fascinată de teleenciclopedia aha care vasăzică americanii sunt ăia care umblă la costum și cu pălărie baston umbrelă și ce bune sunt banezele astea din bomboane foarte

poate că nu mai erau vorbe între noi pasiunea aceea lipsită de trup despicam singură grețoasele prăjituri mustind de frișcă și caramel toată noaptea am băut apă cu lămâie șfichiuiam cu brațele

spuma îmi stă fix sub bărbie miroase a piersici și a cabinet stomatologic mai întâi moliciune toropeală apoi dezgust anxios zâmbetul tău din fundul căzii îmi țintește creierii zâmbetul tău din

te-am târât până la capătul lumii de mâneca albă încrețită candid și acum se pare că nu mai stiu ce să fac cu tine impulsivă ca de obicei îți desfoi părul de culoarea alunelor virgulă cu

aduci așa bine aici cu angelina ta am renunțat întâi la machiajul sfumatto la exercițiile de contractare a mușchilor gurii o o ooo oooo ha ha ce bine semeni cu leeloo din “the 5th element” a urmat

În lumea ta perfectă teorii prejudecăți inhibiții înșirate alfabetic pe 2 rânduri tabu-uri în grup compact sertarul de jos deh mereu la îndemână așternuturi netede și lustruite ca o tavă de

Iubirea noastră e turcoaz Câteodată are picățele nostime așa cât boabele de cafea pe care le macină vânzătoarea aia zâmbicioasă blond-roșcată din piața noastră cu ochii ca două bucăți de

Încolăcit pe arșița sânilor Cu șapte noduri marinărești Fierbinte umed crud păgân să te hrănesc din coastele mele Mămăligă vârtoasă și aburindă Când ți se face dor n-ai decât Să te holbezi

Eram o elipsă galben-ruginie Când ți-am întâlnit urma Crestată moale în lumina soarelui Eram un gând neîncheiat O dorință ocultă Mi-ai completat conturul Și m-ai înălțat Lumânare în biserica

Miros pătrunzător de soare și praf. Femeia-bonsai a rămas în urma lui cu părul ei fals și cei doi sâni falși efemer extaziată; acolo unde totuna e lumina cu nisipul cerul cu

diagonală de zbor în leagăn cu privirea agățată peste umărul drept copiii au asprimea florilor de câmp și libertatea cailor cu ochi sălbatici

Hulpavă eram întinsă pe banca de lemn Grădina sfârâia omletă grasă Împănată cu ierburi cașcaval cleios Zăceam fără sete adulmecam Strugurii bombați verzulii ca otrava Mustind a butoaie cu vin

Cafea prăjită și trandafiri între umbre de ziduri sângerii și o nepăsare și o apăsare cât miezul copt al pământului. Simțurile se sting fierbinte și disperat și crud în îmbrățișări, cum nici

E o mlaștină sub tălpile mele și gol de jur-împrejur; un gol necuprins, mirosind a cerneală… Îl port în gât golul ăsta nestăvilit. Uneori, îmi coboară în piept și crește în tot