Lacrimi mentolate

Inocența în starea ei de acasă, amestecul de urât și frumos filtrat prin simțuri, logica urmează să se nască...și totuși mara va pleca mereu, așa e viața, ce ți-e drag e departe...citi,plăcut!

imi amintesc foarte clar ca eu eram ferm convinsa ca bomboanele respective, dupa care sunt inca nostalgica, ar fi continut ceva numit \"baneze\":)) culmea e ca nu am intrebat niciodata pe nimeni daca e asa. eu stiam sigur. de cuba habar n-aveam ca exista. imi placea teleenciclopedia, chiar daca nu intelegeam mare lucru. vazand un documentar despre america \"de epoca\":)), am dedus ca aia erau americanii contemporani: in costume invechite si conservatoare. in fine, de prietenii mei de joaca, imi amintesc multe lucruri, de parca nici n-ar fi trecut atata timp. mi-au ramas impregnate in memorie tot felul de impresii, de senzatii, de aspecte, intr-un amestec confuz de realitate si imaginatie. sunt multe lucruri pe care le percepeam foarte diferit de cum le-am descoperit mai tarziu, cu extraordinara uimire. atunci, era altfel...vorba radio-ului:)multumesc de lectura. va mai astept.

Servus Cristina,

trebuie sa mantionez ca in general ma scarbeste genul acesta de text \"foarte prozaic\" asezat in forma de poezie -asta fiind doar o parere subiectiva- si nu am rabdare sa citesc pana la capat. Astazi, nu stiu nici eu de ce...poate e din cauza ploii de afara, am rezistat pana la capat si nu mi-a parut rau...
Imi pare un text sincer, fara incercari de fatalisme atat de des intalnite pe aceste pagini! Si poate cel mai important, ai reusit sa transporti o stare cu versurile astea si asta este o mare calitate. Ai credibilitate!

Si finalul:

\"bomboane ronțăite cu lacrimi la teleenciclopedia mi-e dor de mara\"

e genial!

Salutari,

clau

Ai venit cu bomboanele tale cu baneze și ne-ai făcut poftă de...lectură. Mi-ai transmis și mie dorul de Mara ceea ce dovedește că bomboanele astea au efect.
\"de ce pleacă în toate verile la țară de ce se lasă dusă\"...? Pentru ca tu să scrii frumos udând foile cu lacrimi mentolate de dorul Marei. Nimeni nu poate alina dorul pentru copilul tău oricât s-ar strădui. Și tu ai scris așa de frumos, în felul tău, despre asta.

Ce colorate și bine conturate sunt imaginile! Mulțumesc pentru zâmbetul adus.

Un poem placut.Chiar daca m-am pierdut intre atatea nume.Un titlu rusit care e esenta acestei poezii.In rest foarte bine scris.
Adrian H.

pai, ce sa zic?! multumiri ploii ca ti-a daruit rabdarea necesara:)) acuma, serios, am inceput de putin timp sa scriu la modul asta, mai direct, mai confesional si chiar mai sincer. nu stiu cat ma va tine, dar am descoperit lucruri noi pentru si despre mine. si deocamdata imi e bine asa. multumesc pt. aprecierile tale. dupa ce am intrat pe pagina ta, le pretuiesc si mai mult, fiindca vii dintr-o directie (oarecum) diferita. te mai astept pe aici, Annabel Lee.

ai inteles ceva-ceva, dar nu exact. fetita mara a fost cea mai buna prietena a mea din copilarie. \"actiunea\" se situeaza undeva in anii ceausisti, cand noi eram doua prescolarite apropiate ca si surorile de sange. viziunea distorsionata asupra lumii respective, cu americanii din documentarele de la \"teleenciclopedia\" si cu asa-zisele bomboane cu baneze, se datoreaza varstei si imaginatiei aferente, care tine loc de cunostinte reale. toate numele pe care le-am insirat se refera la o parte din copiii care imi erau tovarasi de joaca. sunt amintiri adevarate, impresii reale si putin mitizate odata cu trecerea timpului. te mai astept pe pagina mea. cu drag, Annabel Lee.

Ramona, imi face placere sa aud ca te-am bucurat cat de putin cu trecerea asta nostalgica prin trecut.
d-le Hogiu, si eu am avut impresia ca am dat drumul la prea multe nume, dar cum textul a curs sincer, dintr-o suflare, m-am lasat purtata de iures:). nu pot decat sa ma bucur ca v-a placut si titlul ales, titlurile au fost dintotdeauna o piatra de incercare pt. mine. de aceea, aproape toate poeziile mele n-aveau titlu, am inceput sa le denumesc atunci cand am intrat pe acest site, nu le puteam posta doar cu data in care le-am scris, ca in caietele personale:))
sa ne citim in continuare si sa auzim numai de bine,
Annabel Lee.