No One Currently Likes This
o să mă dezbrac de pielea asta întocmai ca șerpii o s-o fac încet metodic senin milimetru cu milimetru până când vei fi suficient de departe de inima mea ca să n-o mai doară în tot cazul îți
Mâinile știu totul
mâinile știu totul despre iubire țelul meu să beau să dansez să uit și cam asta ............................................... stau aici într-o noapte perfectă volute negre de vânt vodka în
Stare de aproape toamnă
gândurile mele desculțe aiurea prin răcoarea gelatinoasă a dimineții inima mea despletindu-ți-se în cale dacă n-ai greși din când în când n-ai mai fi atât de minunat instinctual strălucitor
Un poem și atât
nimic nu doare pe lumea asta ca un poem simplu pentru că tu ai știut să răscolești adâncurile și ai făcut din mine ceea ce nu știam că sunt lumina și sarea sunt chestii esențiale camerele spun
Dimineață cu geamuri ovale
Încerc să mă gândesc foarte rar și foarte scurt la tine ca la o planetă tare îndepărtată cu inele gravate în limbi stranii Număr stelele din doi în doi și dacă îmi dă impar fac eu un asterisc
În loc de final
E bine să simți umbra cortinei înainte să ți se-nfigă colțul ei în ceafă primele semne le citești în dansul crud crestat în cadențele mersului Tăria de a îndura ți-o dobândești pas cu pas atât de
Vag portret
Îmi aduc aminte de mâinile lui epiderma aceea aurie un pic arsă crustă dulce brioșă cu un gol mare în formă de inimă Ce final mic ar fi chiar dacă până și dragostea moare Mi-e groază gol
De bună seamă, într-o zi de joi
Am zis cândva că te-aș închide într-un sertar să te scot doar atunci când am două minute și un colț de prisos Acum fiecare dintre noi își stăpânește propriul cadran de timp propriul colț de
Jocul imperfect
Corabie într-o sticlă asta sunt ce să faci cu mine? Degeaba te iubesc milimetru cu milimetru secundă cu secundă gând cu gând Sticla e incasantă uneori pot jura că de fapt e oțel Ah felul crud
O pereche de roți noi pentru Annabel Lee
În clipele din care tu lipsești experimentez la intensitate maximă agitația celui ce ține o pungă strânsă bine mulată perfect pe față ochii tot mai clari tot mai rotunzi tot mai goi gura
209
Adeseori încă mă îndoiesc că ai fi de-adevăratelea pari mai degrabă o bucată din mine suflet carne sânge împletite atât de frumos într-o lume nevisată proiect al unei închipuiri neînchipuite abia
Alb
Deodată mi-a fost pustiu și adânc deodată - atât cât se sfărâmă de podea o oglindă mică trei-patru voci azvârleau spre mine firave ace de lumină Sunt încă aici încă aici n-am plecat ochii
Stelele Sylviei Plath sau Cum să scrii frumos despre moarte
Dezinvolt sfidător aproape regal Sylvia atârnă de un capăt al sforii ei de aur pătratul geamului scurge înăuntru zorii caimac gras alb-vinețiu Sfoara Sylviei ar putea fi o dublură bună a cosiței
Nu plânge dragostea mea îngropată de vie până la clavicule
Nu plânge dragostea mea îngropată de vie până la clavicule promit să-ți dăruiesc o moarte frumoasă când te vei hotărî să treci dincolo de antepenultima oglindă bulgării de pământ o să-i aleg nu
Loisir
în restul timpului pe care dumneavoastră îl măsurați cu atâta minuție sunt un om liber îmi modelez diminețile în cireșe coapte pe un cer moale verde sticlos umblu printre oamenii orbi cât de
Un ceai cu Glazunov
fiecare dintre noi deține în patrimoniu (inclusiv afacerile ilegale se admit aici) pitită bine de tot în viscerele toracelui o plajă (o plajă mai galbenă sau mai albă dar nu asta contează unii
Rit
prea multă deghizare prea multă goliciune îți dezrosteam atingerile abia gândite îți dezrosteam săruturile concepute firav buzele închise-n cerc moale ușă sfântă de bordel
No Regrets
Tocmai mă făcusem mică mică de tot cât să mă împleticesc în hățișurile unui ierbar Ce noroc pe tine M-ai prins cu două degete de părul proaspăt decolorat Într-o zi o să mă sfărâm praf galben
Ștergându-te ca pe un tatuaj
ca să-mi exorcizez amprenta buzelor neverosimile din epidermă o să exersez scrisul cu mâna stângă decojitul stelelor de husa ruginită pe muchii o să dezgrop toți fluturii cu aripi zdrelite între
În derivă
Pană de versuri ți-am cerut ajutorul ce incredibil de pueril nu dezlegam cuvinte-ncrucișate cuvintele mele sunt de toate felurile și lungimile și duritățile nu căutam
Epitaf
În ziua în care n-ai să mai visezi Trimite-mi flori albe Se vor asorta de minune cu marmura în zori Cu resturile de ceară Cu ochii tăi minunați
Cea mai veselă fată din lume
Era cea mai veselă fată din lume surâs veșnic surâs egal modelat fifty-fifty din șerbet și plastilină la discreție A suci smulge frânge e în firea oricui îmi spunea albul ăla înăcrit
Amprente în asfalt aparent
Când ne luăm „la revedere” tu pleci de tot eu mai rămân puțin Știi cerul a fost un loc mult mai bun pe când stelele nu aveau nume pe când îl locuiau hoarde anonime de păsări Apoi am devenit tot
Inside The Silence
Nu rosti orice Oamenii gustă cuvintele silabă cu silabă Oamenii pipăie cu vârful limbii precaut diftongii rotunzi consoanele amare Apoi aripile creionate cu verde pe coapsă se scorojesc și
