Poezie
209
lui C. C.
1 min lectură·
Mediu
Adeseori încă mă îndoiesc că ai fi de-adevăratelea
pari mai degrabă o bucată din mine
suflet carne sânge
împletite atât de frumos într-o lume nevisată
proiect al unei închipuiri neînchipuite abia ghicite doar
în adâncimea irișilor
Când mă scrutează ochii fără margini
fără stăvilare fără zăgazuri
îmi răsucesc inima între arătător și inelar
către tine împing tot binele și frumosul din ea
înspre mine rămâne tot răul și urâtul
cleios se întinde otrava perfidă
egal în toate casetele trupului
Gura mea răsfrânge cel mai minunat lucru din lumea asta
zâmbetul tău
002.341
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cristina minea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
cristina minea. “209.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-minea/poezie/14009722/209Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.