cristina minea

Deodată mi-a fost pustiu și adânc deodată - atât cât se sfărâmă de podea o oglindă mică trei-patru voci azvârleau spre mine firave ace de lumină Sunt încă aici încă aici n-am plecat ochii

ea m-ar plăcea încuiată într-o cutie cât o pudrieră de mică înghețată în rochița cu “pielea găinii” ochii rotunzi bleumarin îndărătul cârlionților arămii ca într-un glob de Crăciun în care

lumina din zori avea zilnic gust de gutui începusem să mă sictiresc de-a binelea ochii fix două caramele sticloase maronii deja mozolite în gura altcuiva cârlionții prelungi de dulceață

ochii ei sunt vitralii aurite dansatori pe nevăzute schele căutăm lingouri mâzga e la fel de putredă mirosul de blană jilavă răcnetul visat atât de aievea că ne deșteptăm răgușiți gargară

amiază verde lipicioasă de șerbet toată numai mentă și fistic țin pe genunchi buchetul flori de mărăcine cu fructe de măceș melci și spini lumina atârnă ca un clei sfâșiat pe ochiul de

îmi crestează stomacul încă două tăișuri scurte înălbăstrite în foc până la absurd cordul meu trăsnit din când în când de un fulger adânc ars crud ca o pișcătură cord ars fumegă creier ars

Între zidirile mute atârnă ceruri în fâșii. Chiar deasupra mea, s-a aplecat dunga curcubeului ca o buză răsfrântă a greață. Labirintul m-a învins… Dincolo de bluza cea nouă, zace cadavrul unui

Miros pătrunzător de soare și praf. Femeia-bonsai a rămas în urma lui cu părul ei fals și cei doi sâni falși efemer extaziată; acolo unde totuna e lumina cu nisipul cerul cu

Cafea prăjită și trandafiri între umbre de ziduri sângerii și o nepăsare și o apăsare cât miezul copt al pământului. Simțurile se sting fierbinte și disperat și crud în îmbrățișări, cum nici

Am jinduit la o poveste întortocheată cu un amant tragic fără HIV, hepatita C, fără peceți sau sigilii doar cu așteptarea încordată a corbului țopăindu-i de pe un umăr pe altul Am jinduit la ceva

Artistul deapănă legende despre o cetate imaginară. O cetate-arhetip, ale cărei microscopice și nenumărate povești se înșiră între hotarele unui caleidoscop sau puzzle imens. Dar granițele sunt

Actuala expoziție (12-25 iulie 2004) de la Palatul Cercului Militar – sala Foaier se intitulează “Momente” și poartă semnătura doamnei Suzana Bantaș. Provenind dintr-o familie de intelectuali, triplu