dragostea este un ou ochi
pentru mine dragoste e când pleci la serviciu, lași tricoul de casă pe scaun, întins frumos, eu mă foiesc, întreprind diverse și când mi se face dor, iau tricoul, îl întind pe toată fața și miros.
ești copil?
inspirată de anunțul lui radu propun ca de 1 iunie să organizeze și poezie.ro ceva simplu și deschis de pildă, am putea cumpăra baluane care sunt foarte ieftine și am scrie versuri pe ele și
privilege
mi-e frică de tine ca de o lavă frumoasă care înghite totul eu pot să iubesc o mie de bărbați deodată controlăm împreună timpul și aerul dintre noi mama îmi ține mâna pe frunte deasupra
ora doi
m-am răzgândit dar nu din pricina băluței tale fermecătoare care îmi face cu mâna ei de băluță de salivă încălzită de fiecare dată când povestești cu patimă dinspre trecutul ăla din care de fapt vii
o alveolă
dacă ai ști cât te visez umblu cu tine de mână prin bombardamente am tricoul rupt și un soi de împiedicare în gene tu ești înalt și răsucești aerul pe arătător ghilotinele cad dar pe lângă noi pentru
mori morgano
în fond blestemul e autentificat de faptul că cel care îl poartă habar n-are de existența lui codul meu 2770608364241 care se scrie în fiecare zi incapabil să urle răzbate ca sângele fresh prin
se caută claudiu toșa
se știe doar că în clipa dezlipirii avea o pereche mândră de adidași un fel de încruntare bleagă în ochi o sticlă de clear limonade și probabil muzică în urechi. pumnii – desigur strânși până
oberlicht
într-o bunăciune de zi o să-ți smulg buza de jos cu dinții și-o să te las să atârni ca un semn de întrebare ridicol o să-ți sug creierul cu un pai înfipt isteț în ceafă iar la final o să te
unfelde cașicum
în amiazul acela tenișii noștri erau cei mai frumoși de pe planetă gândeam așa cu privirea pe mustățile lor care alunecau stânga-dreapta hlizite pe sub manșete de blug o piersică grasă
fă ca delfinul
în fond blestemul e autentificat de faptul că cel care îl poartă habar n-are de existența lui codul meu care se scrie în fiecare zi mut incapabil să urle blestemul meu sfidează voința încovrigată
elena toma în acțiune feat. un-q nevroza
acest text nu e decât o notă informativă asupra caracterului unor oameni care-și încurcă viața personală cu virtualul. ca urmare, în 24-36 de ore o să dispară! cristal cub: buna seara, alina, ti-am
de mâine mor
eu chiar pot orice pot îndeplini toate așteptările mici și mari pot transforma totdeauna într-o clipă prelungă în cădere lentă printr-un burlan căruia i-am putea spune simplu os pot să mă
A cu Punct ura
zuzu iaurt proaspăt cu fructe de pădure porție de familie beau iaurt zuzu cât o familie la mine totul e cât o familie eu însămi sunt familia mea cu patru membre tacâmuri asortate și multe periuțe de
merită
Astăzi mi-am luat de la chioșcul de ziare, în urma provocării lui Călin, revista Dilemateca. Se pare că în zona existenței mele veștile bune ajung mai întâi la Sighișoara. Important e că, în cele
cosesc liniști
acum că am rămas singuri de-a dura cu luna să mă dau din nou îmi vine să vărs ploaia cu cerbii ei cu tot să-ți șterpelesc privirea să pot și iar să pot să las sub piele să-mi cânte un contrabas
en-Trance
când mai vedeți pe stradă o femeie înaltă cu galene gri samsung teniși galbeni converse us made nu încercați să îi ghiciți privirea sub ochelarii de soare paul belmondo în vremurile lui bune sau
eu te-am creat
vă testez starea de spirit pentru bucurie înmuiați degetul în ochi pentru tristețe cu fața la zid corbul pe spate ciugulind din ceafă ultimul gând/negru și el/ ar mai fi o stare de spirit pe care nu
jumătate de limbă măr întreg și iubiriul articulat
am auzit cum cântă un om cu jumătate de limbă. sunetul său pornea din spatele corzilor vocale, iar pe gură îi ieșea, puțin câte puțin, inima. când a ajuns în dreptul ferestrei mele, pleosc! o inimă
dacă știam că e frig
pe mine nu m-a cusut nimeni pe margini tivurile îmi sunt atât de întinse încât orice întăritură într-un loc aduce cu sine o plesnire în altul sunt coaptă singura cămașă care mă mai
welcome
sângele meu pe mâinile tale clipește cu ochii șirag sângele meu mă privește din tine eu voi strânge resturile voi freca podelele voi deschide un canal comunicațional între noi voi face
obraz
fac sandvișuri lipesc umbra de trup pasul de drum ozonul de pământ felia de tot azi-ul de mâine trenul de gară timpul de ceas hrana de gură punctul de cerc și rana de durere între ele
cu mușchiul pe lamelă
nu mă pot desprinde nu deși îmi doresc să fecundez lumina eu sunt pe lamelă cu ochiul tău deasupra încălecându-mă aș putea țâșni în el de-a dreptul te-aș putea orbi lighioană ca atunci când îți
și mi-e așa o lene și un așa înalt
peisaj imposibil de recuperat: tu* cuprinzi cu o singură mână mijlocelul timpului extragi rădăcinile pătrate din sânul meu dospit șlefuiești arzândul cu sprânceana cu o lingură în mână mă cauți în
ochiul din girofar mă urmărește
mi-am propus ca de fiecare dată când respiri să iau notițe cu ochii mobilizați în vânătoare pe nara ta aceasta e o dovadă de răsfăț în literă stau în hamacul limbii române și-mi sug degetul
