Jurnal

o alveolă

îmi faci și mie miez de nucă?

1 min lectură·23 septembrie 2006

Mediu

dacă ai ști cât te visez
umblu cu tine de mână prin bombardamente
am tricoul rupt și un soi de împiedicare în gene
tu ești înalt și răsucești aerul pe arătător
ghilotinele cad
dar pe lângă noi pentru că în fond
ceea ce ne ocrotește e că mergem la piață
fericiți tu pipăi roșiile eu caut gogoșari
grăsuni și sănătoși ne afundăm mâinile
în sacii cu grâu fluturăm legături
de pătrunjel deasupra umerilor
suntem în visele mele
majoretele de pe marginea
marelui meci care uneori e
viața noastră

dacă ai ști cât te visez
tu stai la masă îți așez cu emoție
farfurie cu supă din care respiră
duhul încercării mele
te întreb îmi frâng degetul mare
în mâna stângă apoi inelul
cum e? aștept verdictul
ghilotinele cad
dar iar pe lângă noi pentru că tu
sorbi din mine ești răcit și zici
cum să fie? mâncare!

și asta ne ocrotește

055781

Despre aceasta lucrare

Autor: Dacian Constantin
Tip: Jurnal
Cuvinte: 151
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “o alveolă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/jurnal/205287/o-alveola

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

emilian valeriu pal23 sept. 2006

Titlu poate sugera fie visul pe care il soarbe din tine, fie pur si simplu, un pintec o statie de autobuz care va ocroteste.
Naturalete, coerenta, fara incarcaturi inutile, fara pompoane de majoreta.

La final imi place sa-mi imaginez asa: Li ma intreaba cum e?
isi fringe degetul, asteapta verdictul, ghilotinele cad, citesc. Cum sa fie? De citit.
Parerea mea.

Distincție acordată

Dan Cârlea23 sept. 2006

Mie inceputul mi se pare de mare finete poetica.

Primul vers miroase a poezie ieftina, a loc mai mult decat comun, a inceput de telenovela, dar dupa citirea celui
de-al doilea vers, intelegem ca rostul a fost de a potenta densitatea senzatiei creata de cele 2 versuri.

\" impiedicarea in gene \" este iarasi superba, facand intrarea intr-un adevar mare cat fatetele existentei, si anume ca fericirea sta in lucrurile mici, dar privite
dintr-un anumit unghi (poate al inimii fara colturi)
-sper ca nu devin patetic aiurea - :

\"ghilotinele cad
dar pe lângă noi pentru că în fond
ceea ce ne ocrotește e că mergem la piață
fericiți\"

Poezie prin care respira \"duhul incercarii\" de a fi femeie deplina, un zenit al Evelor cu mere ascunse la spate, inca.

Mi-a placut aceasta poezie curata, fara miros de macelarie si creier supt cu paiul, asta a fost pentru cunoscatori :))

multumesc pt. aceasta poezie frumoasa,

DAn

Dacian Constantin24 sept. 2006

Vă stă bine în alveolele voastre.

Mulțumesc.

Anghel Pop24 sept. 2006

\"suntem în visele mele
majoretele de pe marginea
marelui meci care uneori e
viața noastră\"
As fi scos \"uneori\", pentru ca viata e mereu un meci, e in esenta sa un meci care nu se joaca fair play, spre deosebire de meciurile organizate de oameni (apud Oliver Stone in \"O duminica obisnuita\").

Viata, ca mers prin bombardamente, cand imprejur cad ghilotine, si comunicarea dintre doua fiinte creeaza o alveola protectoare, tesuta din gesturi banale si concomitent semnificative. Aici am recunoscut starea lirica, o alta alveola ocrotitoare.

\"dar iar\" suna cam fortat.
\"îți așez cu emoție farfurie\" la fel.
\"farfuria\"?

In rest, numai de bine!
:)

Dacian Constantin24 sept. 2006

Numai bine, man!