ora doi

m-am răzgândit dar nu din pricina băluței tale fermecătoare care îmi face cu mâna ei de băluță de salivă încălzită de fiecare dată când povestești cu patimă dinspre trecutul ăla din care de fapt vii cu lanțuri la mâini la picioare în jurului gâtului și cu o pânză care îți acoperă pieptul un giulgiu cu imaginea ei adela când mă iei în brațe o simt între noi sare din pieptul tău și mă mușcă de umeri eu veneam ca de obicei ruptă de la serviciu transpirată cu un ten rușinos că-n tramvai nu e nici aer condiționat nici simțire și fugeam repede în baie să nu mă vezi așa tu veneai după mine dintr-un colț în altul al casei schimbam cuvinte și apoi încercam între noi cățeaua mă mușcă de umeri ți-era și ție frică de becurile aprinse și de mirosul meu de femeie care poate fi și nevastă și camarad și sfântă și curvă absolut orice femeia-orice adormea după tine și se trezea înaintea ta cu un permanent sentiment că a uitat o chestie că mai e ceva de făcut că nu asta e ea că trebuie să mai vezi că mâine va avea timp să îți arate da mâine va face nefăcutul și o să o ajuți și tu mâine era mort cățeaua e cu noi în herăstrău pe iarbă nu pot să spun că mă grăbesc undeva dar este limpede că e vremea să fac un copil de fapt toată goana asta cu amor propriu și cu masterat toată lupta asta e pentru că vreau un copil tu ziceai ar trebui să fie pentru mine doar pentru mine că pe mine mă am eu gândeam că ești egoist imatur incomplet și irecuperabil mi se strângea în stomac nodul se întărea nodul cu fiecare concept din ăsta de libertate în care eu nu mai puteam să cred așa ca la cinșpe ani pentru mine ora doi e ora unu dar eu cu tine și cu ea cățeaua pe giulgiul pieptului tău suntem trei trebuia s-o facem fără preludiu dar pe spatele amândurora cresc niște vini fiecare cu ale lui intri și ieși din mine iar eu îți mângâi vinile urc și cobor pe tine iar tu îmi mângâi vinile de obicei așa le și ucidem aerul circulă apoi prin noi stăm lipiți de cearșaf cu ochii-n tavan ne ținem de mână și din piepturile noastre ies pe rând moliile reptilele vulturii și racii rămânem frumoși cățeaua și ea pe pled mârâie-n vis am făcut duș și am ieșit mândră știam că o să mă vrei privirea ta s-a agățat de buza mea de jos și fără să mă atingi ai zis mâncăm și noi ceva așa că în bucătărie mi-au dispărut fandoselile am devenit comună și mirosind a omletă și a vinete încă pe tăblie ne-am așezat tăcuți și-n stânjenire cumva eu cu iaurtul tu cu toate cele în fond la masă suntem ca în grădina lui dumnezeu în fond la masă chiar suntem bărbat și femeie cățeaua la picioarele noastre fixându-ne gura