ochiul din girofar mă urmărește

ohooooo!!! sange!

dupa cine era parodia aia cu:

\"...in soba arde mama
pe tata l-am legat de pat
iar eu ma tai cu lama...\" ??

Ioana, tu râzi de mine, mă?!
De piele?

Ia zi !

nu rad. imi palc astea care ma uimesc. nu mai suport zemurile... stii bine ca nu rad.

...cu toate ca, in tabloul general, randul mamei este mult prea dur pentru a se integra plauzibil. sincer m-am gandit la versurile alea de care scriam. dar si \"alea\" mi-a \"produs\" ceva, atunci, demult... iar daca am tinut minte pana acum, e ceva...

nu rad

voila: \"alea mi-au produs\"

seara de craciun, cosbuc

:) In regula, Ioana. Inchideam compul la serviciu si am scris in graba, neintelegand mesajul tau. Si eu am simtit ca nu integrez ultimele versuri in atmosfera, dar recunosc ca asta am si vrut. Multumesc, Ioana.

prietenesc,
li

Am impresia că ai amalgamat aici 3 texte și nu văd finalitatea

dacă e vorba de zeamă, trebuie să precizăm și de care: de cireși sau de cadavru? pentru că unii au morbidități exotice pe care vor să le exporte drept finețuri șocante. prima e o zeamă inofensivă și chiar comestibilă liric; cea de-a doua sepulcrează violent simțul comun. mefistofel s-o fi gândind să devină patron de morgă și vrea să mai scoată și el un ban grămadă din comerțul cu suc de carne putredă?...

Iulian, nici eu nu văd finalitatea de multe ori. De multe ori, nici nu vreau!

Ioan, și mie îmi place de tine. Vrei să fii prietenul meu?!

așa de tare te-a încântat comentariul ăla macabru, încât ai vrea să capeți amănunte despre operațiunea în sine? iar \"și\", presupune o anterioară declarație de solidaritate. ceea ce nu mi-amintesc să se fi întâmplat. dar, pentru că sunt un om iertător, fie. ce propui?

Să îmi spui direct și clar, așa cum te pricepi tu, unde e zeama în scrierea asta.
Că de comentarii macabre sau dulcege ne-am cam săturat. :)
Asta doar dacă simți că merită.

pese: \"și\"-ul era ironic. mă mir că nu ți-ai dat seama. tocmai tu. :)

dacă \"și\"-ul ăla nu era ape... ironic, tot degeaba! mă mir și eu că nu ți-ai dat seama/ de unde venea zeama! nu din poema ta, în nici un caz!
cât privește scrisul de suuuuuus, de tot, mă interesa doar unde-și ține aprilia aia sânii! că am devenit lacto-vegetarian. și vreau produse ecologice!!

ApeironicăConstatare:

am cam înțeles cu zeama/dar ce ai avut cu mama?

Cât despre sânii apriliei, vezi poema anterioară
cu găici vii și grele curele,
pentru desfacere de secrete și de inutile bretele.

Altfel, mă bucură să simt cum urlă calciumul lactic printre cuvintele tale. :)

aaaa, stai că acum m-am prins! deveniseși satirică, între timp, și eu te țineam de lirică iremediabilă! cât pe ce să încep a crede în sutienele fără găici...
cacofonicaconstatare nu sună bine nici măcar urechilor mele fine de lăcătuș cosmic.
dar dacă tu ai auzit urlete de calciu lactic pe calea aia, zugrăvită de țîța Amalteei, pre când i-o smulse lui Zeus din mult flămânda-i guriță, atunci sunt gata să mă sacrific! voi împânzi toată Via-Capia a Robilor cu girofare. să vadă și ei, săracii, către ce sfârșit se-ndreaptă!!

În regulă, Ioan. Am înțeles că ai înțeles din încercarea asta a mea de vers doar că april are sarcina de a livra lapte înmugurit minților noastre flămânde.

Eu am vrut să zic un pic despre o zestre care nu e de azi, de ieri sau doar de la mama, despre o alertă în sânge, despre un ereditar care mă urmește în mine a femeie și despre faptul că singura mea salvare e acolo, în patul legănat al limbii române, în poziția de încă bebe. Am mai vrut să zic, prin acel limba zilei că timpul meu e împărțit șerpește, deci viclean, în două, ca în toate filmele vieții, de altfel, unde lupta se dă mereu între bine și rău, și unde fiara e uneori înger, uneori demon - deseori un amalgam - cuplându-ne .

Pielea mamei e blestemul meu de a fi în ființa limbii române.

Nu știu ce-mi veni să scriu așa: poate că am trecut eu în faza aia de lirică iremediabilă.

Oi fi înțeles ceva?!

Mulțumesc, Ioan.

li

scrii cu o prea mare încărcătură metaforică și pari nehotărîtă între structura unui text sermonic și o lascivitate pronunțată a sintagmei. cred că în altfel de condiții ai fi putut fi o bună autoare de romane gotice.

înțelesesem deja. ceea ce nu ai înțeles tu e că, în calitate de lector, îmi mai pot permite să bat și câmpii. dar tare mi-au plăcut deconspirările tale semantice pe marginea propriei tale poezii. zău că nu-mi pare rău că te-am provocat!
tot așa de volubilă și percutantă ești și pe viu?

ps.
o astfel de temă am tratat și eu, firește cu propriile mele mijloace. dar nu aș fi în stare să vorbesc atât de frumos despre ceea ce s-a revelat pe pagină.

da. și cred că trebuie să-mi faci cinste!
228, în clipa asta!

deși este un personal, voi arunca totuși ochiul peste el și voi avea nesimțirea de a citi din jurnalul - oracol al preaapucatei de zburători prietenă.

1. ce ai avea cu nara și cu respirația omului? oare îi vânezi coșurile în curs de apariție? aaa... vrei să te dai mare că ai uitat să respiri pentru că știi să scrii și scrii fără să mai ai timp să respiri. păuneasco!
2. din degetul mare sugi lapte de deget mare, nu? că văd ceva mai încolo confunzia lapte de deget - lapte de aprilie... deși nu numai lapte se poate suge din deget...
3. uici cainda sacs. deci mai și pute oarecum, nu? cine știe unde ai fi băgat tu degetul mare de pute?!!! chestiune personală...
4. setea în picaj amețitor peste emisferele tale și lipăitul spumos al limbii zilei peste șinele trenurilor din tine, alături de laba unei fiare care oridece ar fi tot labă rămâne... plus cuplajul din final îmi deșteaptă (tot chestiune persoanală) imagini ale unui ritual sado-maso culminate cu
5. cuiele din mama ta ... gleozia pe care o resimte fata față de gagica tatălui, de femeia care e cu el, care îl are pe acela ce e numai al tău... te înțeleg, suflet chinuit...
6. neam de vrăjitoare, de șerpi, una pierde (lasă) pielea pe care o îmbracă alta, tot ca să poți și tu să o faci cu tatăl tău, nu? pentru că în pielea mamei tale nu va mai avea nici un motiv să te respingă...
concluzia comentariului: este fooarte bine pus la personale.

Ioan, promit să fac cinste și ție și celor aproximativ 300 ori 2 de ochi care au privit aici...
Cinste cu o literă mai demnă, evident. Mulțumesc.

\"Deci Bogdan\", fâl-fâl. De liliac.

Botu, îhîm.


li

Să-i expice cineva d-lui Botu diferența dintre a merge la psiholog și a merge la psihiatru

Am mâncat un “l” din “explice” pentru că am tastat nervos

Iulian, nu mai tasta nervos!
Zău că nu merită!

Cât despre explicații, eu am renunțat de mult timp să mai limpezesc orbii sau să deștept proștii, după caz.

Tu?!

Pesemne ești încă foarte, foarte tânăr! :)

Mulțumesc.
li

mi-a placut prima strofa. atat.
disputa mare pe aici...
remarc pe Catalin Botu cu spaimele lui sexuale:
\'alături de laba unei fiare care oridece ar fi tot labă rămâne...\' :))
petru sf

Petru,

E minunat dacă ți-a plăcut fie chiar și un singur vers. Zic serios asta. Știu de ce ți-a plăcut numai prima strofă. Este un ritm și o idee și o expresivitate pe care însă le pot folosi oricând. Aproape că m-am plictisit chiar eu de ele. De aceea am și virat (sau deraiat, cum mi-a sugerat cineva). Experimentez lângă voi și mă ajută mult ecoul. Mulțumesc, Petru. Cât despre spaimele altora, te rog, nu acorda mai multă importanță decât o fac eu, unor lucruri adresate mie. Mi-a fost și așa destul de \"ciudat\" să învăț să trec peste \"tot ca să poți să o faci și tu cu tatăl tău\". Sper să fi înțeles.

prietenesc,
li

daca o sa continui cu prostioarele astea stanesciene despre fiinta limbii and stuff nu te vad departe, chiar deloc...

Bogdan, nici eu nu mă văd departe.
Mi-e bine în apropierea minelui.

\"Deci Bogdan\", numai bine!

li