Mediu
în timp ce te îneci în somn hăul se gândește la tine
își pune mâna pe o sprânceană și te cască memoriei
încă n-am aflat dacă noi străinii
ne-ntâlnim uneori în oglinda retrovizoare
în linia vieții sufocată de pumnul strâns a-ntrebare
(părinții se usucă în ciorchine deasupra casei
cu tălpile rănite de țigle)
efemeride cuvioase
împletim scări din cete de fluturi
să ne urcăm pe umerii inocenței
din expozeul absențelor
sunt de acord
cu pleoape translucide
admit că cerul asistă arogant și plictisit
la execuția fericirilor noastre
dar merg cu voi
am banderola pe suflet
și-o cămașă cenușie cu doar un număr mai mare
dar sunt cu voi
deși aș fi vrut să nu mai fi fost
din clipa în care am învățat
că trebuie să îmi aduc aminte
063707
0