Poezie
așa. și?
1 min lectură·
Mediu
să te întinzi în pat
să ieși cu el pe fereastră
plutind deasupra parcului
să te oprești la semafor
și să continui regulamentar
realitatea
să răsfoiești în carrefour o carte
care se cheamă trage-mi-o
să te speli cu protex
avizat de ministerul sănătății
și azi pielea ta
îl va ferici
apoi să uiți
să așezi un cot pe geam
în tramvai
apare omul fără picioare
la picioarele tale
cerșindu-ți bănuțul fără de care
ai trăi la fel de bine
să nu-l dai
după trei ore de clipire
în așteptarea vederii
o suită de gloanțe să vină
amenințător
crăpându-ți orbita
de obicei
vederea îți dă un pumn în stomac
și se întinde ca un pojar
peste creier
să nu schimbi cearșafurile
doar pentru că în ele
acum câteva zile
mirosea a iubire
și doar pentru asta
să îți ascuți nările
ca un vânat
065046
0

Structura compoziției tale este normală - începutul absolut logic al celui infam nepăsător, sfârșitul - normal ca un paratrăsnet.
Dacă am înțeles bine mesajul, și dacă aceasta compozitie te declară pe tine însăși pot spune că te iubesc.