Andrei Ruse

o să-mi iau un ceas pe comandă cu orele mai mari zilele mai călduroase și o curea cu pistrui din piele de saxon un rolex personalizat care să mă întoarcă la ce amintire vreau în brațele

orice femeie adevărată își face biserici la fiecare capăt de venă pentru că dumnezeu este bărbat orice femeie adevărată este atentă la lenjerie și mai ales la pantofi ea știe că poate aduce

mi-ar plăcea o femeie pe care să o găsesc dimineața mișunând în papuci de paie pe holuri goală căutând razele după jaluzele ca o busolă care să-mi indice mereu estul sau drumul spre casă o

uneori prietenii mă mai întreabă de tine de cele mai multe ori prefer să le spun că ai murit habar nu ai în câte incendii te-ai topit câte tiruri au dat peste tine alunecări pe coji de

în ultimul timp visez că mă plimb printr-un oraș în flăcări cu oameni arzând de vii pe lângă mine arzând încet încovoindu-se printre fumul și căldura terifiantă visez că mă plimb

crăciunul de fapt e la carrefour acolo îl simt cel mai adevărat și nu că am fost un amărât de casier tocmai în decembrie suportând coada număratul banilor pe care nu-i voi avea

cel mai mult cred că-mi place să traversez aiurea în plin trafic sau să ies duminica după țigări în boxeri cu părul nespălat și neras să mă-ntâlnesc cu vreo fostă căreia să-i pară bine că

mai leagă-ti o zi de gât încă o noapte ești nebun omule hai lasă dictatorii manualul de istorie cu mine la un jeam beam la un jimi hendrix lasă mâinile să fie crengi nu rădăcini și pușca

RA: cine e, domnule, zabet ăsta? zabet ăsta e un vexat domnule un vexat care s-a născut pe agonia și probabil tot pe agonia o să moară un vexat care a intrat din întâmplare pe site fără nicio

am ținut cuvintele-n creier până când mi s-a făcut rău e miercuri deja și nici măcar nu-mi vine să fumez poeziile sunt niște frustrări negate, așa cred ( și-asta sună prost rău ) de-aia vreau

hai să-i înjurăm pe toți pentru că ne place, să scriem deși nu avem nici un habar despre ce și cum, dar mai ales nu avem cu ce. să ștergem orice rămășiță de sentimente, s-o dăm dracu, s-o lăsăm

RA: de început ( ai pe cineva de înjurat ? ) MI: Sînt destui. Se știu ei. N-am avut o viață tocmai ușoară în “românica”, pentru că n-am acceptat regulile diverselor jocuri stupide de interese care

singurătatea e o stare de descompunere părul devine altcineva nasul altcineva ochii mâna dreaptă mâna stângă devii o formă de bucăți fără nume fără un sens conturat pe post de

nu știu de ce în ultimul timp trebuie să mă încrunt ca să fiu real altfel visez mi-o ia mintea aiurea în tot felul de orașe care poate chiar există culorile se decolorează treptat contururile

1. azi m-am trezit fier chiar și mâna se auzea ruginită când m-am întins după prima țigară am ieșit să-mi iau un vin pentru sincopa asta ciudată inevitabilă după cum se crapă pereții când

mergi într-o seară prin cișmigiu după o ninsoare sovietică să-l vezi gol lumea e acasă preocupată de sensuri și zei n-are timp de-o bere rece pe o masă de plastic înghețată cu țurțuri pe

răspunsul nu e aici aici ai doar timp să-ți pui întrebarea să înveți să te legi la șiret să atingi fără să doară să plângi la înmormântări să de ce să lacrimă să zâmbet și