interviu cu fericirea

ca de obicei se gasesc la tine fragmente reale, din viata personala si poate intima. o scurta descriere apoi un vers ce te lasa cu gura cascata, in sens pozitiv bineinteles.

pt mine nu au efectul acela urmatoarele grupaje:
- iar din daciile driblate rămase la stop
se aud înjurături de mamă
- ca într-un final să-ntreb
unde-s cărțile cu bancuri
- concluzia să fie o înjurătură pentru băse

o poezie buna, o dimineata de duminica ce te obliga la fericire, o trezire brusca cu pofta de respiratie si nu de somn, niste prieteni poate cam pretentiosi :) o iubita care te iubeste chiar si atunci cand nu ai chef de ea.

* daca e sa spun ca ceva este genial aici as spune ultimele doo versuri bai ruxe! :)

in alta ordine de idei, se intampla observ o conspiratie cu detergentii astia care aduc moartea. atat de curata [!] :)

se pare ca nu adormi numai la reclamele cu dero. prima strofa pare aproape plagiata din reclama aceea in care un tip isi pune niste borcane pe ochi si trverseaza strada aglomerata (si da, franeaza o dacie)
restul poemului e destul de consistent, nu doare tare dac-o tai ;)

va multumesc de treceri

poate mai tai... hmmm...

refulări artistice dar fără stil.

\"să n-am niciun leu
să urc într-un taxi
și să sper că nu-și dă seama repede\"
Zau ,ca pe asta as scoate-o si nu m-as opri aici.
Dar probabil ca am o viziune realista si sunt invidios pe fericirea altora.

fantastic!
mai pacala, daca tot spui ca n-are stil, de ce nu faci tu un comentariu competent sa ii argumentezi omului afirmatia ta? ăăă??? nu de alta , dar sunt tare curioasa...

Mai bine spuneai de la inceput ca cel mai mult crezi ca iti place sa fi smecher. Asta ai fost in fiecare strofa, cand mai rar , cand ami des, cand mai falnic cand mai modest , dar mereu un smecher.
Macar daca incepeai raspunsul dat fericirii cu: cel mai mult imi place, nu cu -cred ca- imi place, acest loc de echivoc , adica eu CRED ca sunt fericit fiind smecher, nu ca sunt, imparte la 2 tot farmecul, si lasa doar un sir de imagini filmate, in care tu joci personajul.

stima

Andrei, tu chiar nu-ti dai seama cand scrii proza si cand nu?
Aranjeaza textul asta pe orizontala, si cauta poezia.
E proza 100%! Memorialistica.

Eu nu cred ca e proza, chiar daca e prozaic. Ai reusit sa dai o stare buna pe care am mai intalnit-o, cred numai ca ai facut-o cam lent (in multe versuri). E genul de text lejer pe care-l citesti de placere. Si genul de text previzibil. mai ales prin tonalitate.
Dar e un text pe care nu l-as fi citit pentru titlu. E groaznic. E ales cu superficialitate si stangacie.
Altfel, o linie melodica buna care ar trebui putin condensata.

deci... vin de la un posibil cenaclu... unde mi s-a facut rau. in primul rand l-am vazut pe komartin si mi-a venit sa borasc sufletul din mine, apoi am fost si dat la o parte de unde stateam sa se aseze nu stiu ce bosorog... scriitor comunist sau ceva. in afara de asta ar fi a 4-a tentativa de luare de gati de saptamana asta... da, vai, uite, omul se lauda. nu fratilor, chiar nu mai pot de jos... chiar stiu totul despre jos si ultimul lucru care ma tine probabil este sa scriu un roman despre asta cu intamplari pe bune... asa cum fac si in versuri... scriu pe bune.

si acum... reply pe rand.

1) domnule pacala, hai mars...

2) andreea oprea, n-am nevoie de avocati.

3) cornel, ce e aia smecher ? spune-mi te rog.
\"sir de imagini filmate, in care tu joci personajul\"
cine vrei sa-l joace ?!?!

4) anghel... scriu, asta e ideea. nu impart nimic in proza si poezie, nimic in fracturism, doomism si altele, ok ? scriu. punct.


sunt atat de sictirit ca nu-mi vine sa cred...

intrarea in poem ar putea fi concediata, adica ceea ce ar fi prima strofa. dupa care te aprinzi si esti citibil cu deliciu. mai ales finalul - e apoteotic prin finete

felix, faci misto de mine, nu ?

Imi ascut condeiul si revin:)

stima

deloc omule, desi imi place sa te mai ciupesc din cand in cand

Sa dezvolt o definitie a smecheriei fara sa fac si eu pe smecherul e cam greu. Asa ca o las balta. E in contrasens cu sensibilitatea si vad aici chiar aceasta dilema la multi poeti, intre a fi sensibili sau a fi de tot felul, asta nu inseamna ca nu este o cale, o ramanere in viata.
Stima.