fracturismul prost înțeles

iti multumesc mult felix, observasem putina lume pe aici si ma hotarasem sa sterg \"conceptul\".
astept sa ne vedem duminica unde sper sa am parte de o critica buna. :)

RA

Principial, autorul are dreptate, nici mie nu imi place genul de poezie
\"hai să dăm din clanță, orice tâmpenie spunem, tot va plăcea cuiva\" adica facturism de mâna a 7-a și mână moartă, desigur, ăsta e \"principiul\" de 2 lei dupa care se ghidează unii, chiar și fără să conștientizeze.

Doar că e o mică problemă, circumscrisă ( era să scriu circumcisă) rațiunii practice și anume că fiecare are impresia ca el scrie bine, simțit, cu profunzime, etc.

Personal, detest poezia care nu spune absolut nimic, aproape la fel de mult ca și pe cea care se \"dă în bărci\" prețioase, cu permanente ifose verticale, transcendente, marțiale, deci, extremele se întâlnesc în nonvaloare, până la urmă.

O parte bună are și genul de poezie la care se referă Andrei Ruse, dacă a privită ca exercițiu, ca teren de antrenament, daca și numai dacă respectiva scriere conține niște figuri de stil respectabile.

Sigur, nu poți să-i ceri unuia de 15 ani nu știu ce trimiteri de profunzime și trairi mistice, dar dacă nu poate jongla cu vorbele intr-un mod macar ludic, daca nu poate demonstra ca știe sa scrie o metafora autentică și originală, nu pastișă, atunci poate e bine să nu pretindă că scrie poezie.

Articol bun, poate fi dezvoltat, cred că autorului îi va părea rău că nu a făcut-o, dar e timp, e bine ca persoane tinere gândesc așa, poate dacă aș fi spus-o eu aș fi fost catalogat drept \"boșorog decrepit\"

se referă Andrei Ruse, dacă a privită = \"se referă Andrei Ruse,dacă E privită\"...

dan, tu oricum esti un \"boșorog decrepit\". :)) raman la parerea ca nu m-am referit la pusti de 15 ani, surprinzator totusi am umblat putin prin licee si am gasit speranta, normal ca vine si saturatie de acest prost inteles fracturism. de ce prost inteles ? pentru ca in sinea lui fracturismul ca idee si definitie este genial, nu multi reusind sa dezvolte asta in niste cai ale eliberarii unor adevarate trairi, profunde, toti se blocheaza la cuvinte grele ( ca daca tot e cu expresii vulgare, sa si exemplific, au impresia ca daca isi baga pula si si-o scot murdara au scris un text. trimiterile sunt inutile si nu am nevoie de noi scandaluri. ). toti se blocheaza la detalii total neinteresante ( bine, faptul ca fracturistii isi dau stele intre ei si 2000istii la fel e de-a dreptul jenant ),
uita ce vor sa zica si daca le spui ca nu zic nimic se revolta incredibil ( apropo enache, nu stiu cat de patetic reusesc eu sa fiu uneori, dar sincer, aceasta parere venind de la tine, alaturi de injuraturile postate pe blog-ul meu personal ma lasa total rece. ai fi putut macar sa te semnezi si sa iti sustii un punct de vedere nu ca o sug sau ce mai stiu eu ce, probabil sexul oral pentru tine e o limita a imaginatiei - si p.s. am folosit numele tau pentru rating, vreau ca acest text sa fie citit si importanta ta alaturi de nasul lipit de nori mi se par fascinante si dementiale pentru a-mi aduce cativa noi cititori. )

consider ca acest text ii va folosi lui poetryca sau ce nume si-a mai ales, care uite, pana la urma e un baiat simpatic, dar vorba lui albu, sa nu ajunga un fel de claun
pentru ca tipul chiar are ceva de spus. ( si cu asta mi-am spalat pacatele ca am auzit ca are centura neagra si sa moara eu daca am vrut sa-l jignesc ).
de asemenea, domnul caragea poate isi va nota ca eu nu scriu articole sub influenta lui ianus.

dan, revin:
niciodata nu dezvolt un subiect pana la plictiseala, sper intotdeauna ca aceasta dezbatere sa se faca aici. multumesc de trecere, ca intotdeauna prezenta unui batranel asa simpatic ca tine este folositoare. :)

sunt sigur ca se vor simti atacati cativa, dar poate asta am si cautat, bineinteles cu riscul de a ajunge la obisnuitul -20. :)

RA

Domnule Ruse, folosirea persoanei a doua plural aici e riscanta pentru dumneavoastra in lipsa concretetei si argumentelor. Daca nu cumva vreti sa ne convingeti ca lansati dumneavoastra o directie literara, poate ca articolul asa cum ii spuneti, ar trebui sa fie mai mult decat atat. Cred ca e nevoie de niste exemple... la cine se refera fracturismul prost inteles? puteti da niste nume de asemenea \"fracturisti\"? poate e nevoie si de niste texte concludente si o analiza a lor sa se inteleaga... ori va referiti la dumneavoastra si textele dumneavoastra?

altfel, incadrarea textului dumneavoastra e naiva macar prin ambiguitatea ei

riscant rau chiar... cu parere de rau. e vorba de umilele mele texte scarbiste, bine-asa ?

pup dulce

RA

un eșantion de scârbism este chiar \"articolul\" de față. iar rețeta va fi eficientă. păi, tovarășe ruse, te apuci matale să combați scârbismul cu armele scârbiștilor?! curat murdar!

comunismele acasa, va rog frumos, tovarase.

Stimate Domn,
As fi dat cu draga inima o steluta, daca nu as fi citit afirmatia din penultimul randL: este un futut de cuvânt doar., care ma face sa-i subscriu la randurile de mai sus: \"apuci matale să combați scârbismul cu armele scârbiștilor?!\"

bine, carmen, modific :)).

nu am modificat pentru stea, glumeam mai devreme, dar mi se pare si mie putin exagerat, acum la a doua sau treia recitire a textului. multumesc mult.

RA

dar insist, domnule Ruse, spuneti ca dvs. chiar aveti ceva de spus... dar nu se intelege ce. \"neidei\"? ce-s astea nu stiu. \"lacune firave destul de mirositoare\" e destul de pretentios. sa intelegem si noi totusi... lacunele firave pe ce pozitie se afla fata de lacunele solide (ca ale dumneavoastra)? \"stilul literar in care autorului ii este sila de el insusi\" este o sintagma rupta din perlele de la bac, presupun. dar daca inca nu ati dat bacul mai aveti timp sa va redresati ma gindesc eu.

nu mi-o luati in nume de rau, dar daca vreti sa fiti credibil va rog sa adaugati nume de autori si texte ca sa exemplificati, va rog de asemenea sa precizati de ce se impune definirea unui nou \"ism\", daca se justifica printr-o insusire a lui de catre majoritatea autorilor de azi sau de ce credeti ca nu e inteles fracturismul. Dumneavoastra l-ati inteles? va rog atunci sa precizati raportul dintre anexele manifestului si teoretizarile de acelasi fel aparute si in alte literaturi, raportul fracturismului cu ele, etc.

sau poate nu stiti despre ce vorbiti si atunci nu trebuie sa explicati \"fracturismul prost inteles\".

eu mor aici de ras, cine e alex asta mai ? :))

un pic de istorie literara, va rog :)) hai ma, nu fi jalnic. \"neidei\", oare ce-or fi, macati-as, mai pe dialectul tau exemplicficat :)).

iti inteleg frustrarea alex, nu trebuie sa incepi sa ma provoci, daca nu ti-am raspuns in primul comentariu credeam ca ai inteles, dar vad ca esti asa cam \"firav\" cu logica.

numai bine

Mai stimate deci ba Ruse,
esti intr-adevar patetic uneori, ma bucur ca si tu recunosti.
Este urat sa aflu pe mess ca se vorbeste despre mine in anumite subsoluri, poti folosi subsolul paginii mele sau messengerul. in fine, nu asta e important. Banuiesc eu ca o sa
crezi ca iar am basini cand zic \"Andrei, de 3 ori am intrat pe blog`ul tau cand iti faceai reclama pe mess. si mai ales atunci cand vorbeam noaptea, iar cuvantul meu de onoare nu are importanta cand zic, ca eu nu am intrat niciodata pe blog-ul tau sa te injur sau sa citesc. Pe bune. Daca o faceam o faceam asa cum am facut-o de multe ori fara menajamente, nu sunt genul de om sa stau in spatele unui monitor de 14 inci si sa injur lumea. Patetic ai fost, da, cand ai trimis tuturor din lista mail cu nedreptatea facuta de editori, si ti-am zis. Naspa faza a fost cu Janush care la randul lui a luat toate acele adrese si a dat reply cu mesajul \"Mai veniti si pe la noi\". Da, asta a fost iar penibil, a fost un oftat de neputinta.
sa revenim. daca o sa vezi, aproape niciodata nu am mai mult
de 50 60 de afisari, deci nu poate fi vorba de atragerea rating-ului cand fol. numele meu. Elena toma reusea sa starneasca furtuni cand venea cate o persoana si spunea ca scrie slab, apoi in alte texte incepea sa posteze in victima
intre cititorii domniei sale spunand ca uite ce animal e enache, nu imi intelege poezia.. si lumea incepea \"vai elena, dar cum, dar unde, saracuta\".. si normal ca m-am enervat, asa a facut si cu zabet si cosmin si multi altii..
deci nu mai rastalmaciti cuvintele mele, lasati-ma in pace si totul e ok.
Nu am sustinut niciodata ca poezia mea spune ceva, si de asemeni nu am sarit la gatul nimanui cand a spus asta. Mananci si anume rahat.
despre sexul oral, eu zic sa traiesti mai mult in afara sferei virtuale, ia-o ca pe un sfat.
deci in concluzie ce vrei ma
Ruse Andrei ???

naduful tau este nisip de lobby sau doar aspectul lung al muschiului netatuat de caracter frumos? andrei, fa-l articol! ca sa merite macar gazul consumat la o tura de tiribomba. profit de succesul tau ca sa-ti las acesti link (si celorlalti, fireste) catre un text care mi se pare cu mult mai bun decat asta, chiar daca este al meu.
cu modestie:
http://agonia.ro/index.php/prose/156170/index.html

In afara de commul lui dan mihut, de al lui ionut si de al ioanei nu am mai citit ce s-a scris in subsolul aceste pagini.
As dori sa fac o precizare. Nu stiu daca acest text a fost un reply, nu stiu cine cu cine si de ce, si nici nu ma intereseaza decat ceea ce tine strict de protestul impotriva fracturismului prost inteles.
Daca am intrat la mijloc si am ajutat pe cineva
sa-si platesca o polita, imi pare rau.

noroc că nu mă interesează. eu nu m-aș ambala atât. ceea ce și fac

fara modestie, recunosc ca si acest text e mai bun http://www.poezie.ro/index.php/poetry/195100/index.htm

articolul tau exagerat de scurt (=articolash) prezinta cateva aspecte asupra carora iti sugerez, la randul tau, sa meditezi:
ghiveci, caricatura, lipsa unei linii clare de argumentatie/persuasiune, acoperire factuala exagerat de sclabutza.

pseudofracturistul pe care il descrii cu atata patos nu exista decat in ipostaza de om de paie pe care il confectionezi singur pentru a-l lua (tot singur) la poceala.

pese: am ras la unele bucati din articol cat si la unele comentarii. rasul meu era contrafacut. sau nu era?

pepese: ori mai lungeste-l/modifica-l/slefuieste-l ca sa priceapa lumea ce si cum, ori daca nu da-l prada flacarilor recycle bin-ului (lool)

Cu toata modestia si eu pot sa afirm ca am citit si articole mai bune. Acum. imi vin in minte unul semnat de Alex Stefanescu si altul semnat Angela Furtuna&Tone:
http://www.poezie.ro/index.php/personals/191198/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/press/181320/index.html
Dar nu din acest motiv am dat steluta. Ci pentru a le aminti tuturor celor care abuzeaza de murdarii, sa isi vina in fire.
Indraznesc chiar sa pun un pariu: peste 20 d ani, nimeni nu va mai conisdera Fracturismul \"o mare chestie\". Ceea ce nu inseamna ca vor fi uitati si scriitori buni care au imbratisat acest curent.
Nu apartenenta la un curent, miscare artistica, moda, grupare, cenaclu confera valoare unei opere.
In literatura este ca in viata. Cine trece prin poarta lui a fi este. Cine nu, nu este.
Am dat steluta pentru ca trebuie scris pe toate gardurile: Fracturismul este prost înțeles!
Sib trebuie adaugat. Fracturismul prost inteles transforma poezia in manea abjecta.
Cat despre faptul ca, fiecare din voi ii cere lui Ruse sa faca dintr-un articol, un eseu, nu vad de unde atata incrancenare.
Sau stelutele si hit-urile aduc zerouri in cont si eu nu am aflat.
Oameni buni, aveti bunatatea si lasati piatra din mana.
Un om a lansat o opinie, unii dintre noi au
sustinut-o, altii au combatut-o. Nu asta este rolul dialogului?

Au nu există oare un inițiator al fracturismului și canoane ale acestui curent?! Citiți-le și nu mai faceți supoziții pe lângă subiect.
Cine se încadrează în \"litera canonului\" este fracturist, cine nu, nu!
Mimetismul sau, pretențios spus, neofracturismul, este rezultatul epuizării acestui \"ism\" sau, mai rău, creația fără bază culturală.

proclamaþii 143
E un curent pe care l-am inaugurat – D. C. ºi
M. I. – în noaptea de 10 spre 11 septembrie ’98
(cînd am fost bãtuþi pe stradã), ca sã terminãm odatã
cu poezia. Din acel moment scrierile noastre s-au
numit fracturi. Cînd am publicat prima oarã acest
text n-am avut timp sã facem o radiografiere pe
îndelete a curentului, ci doar sã-l descriem în linii
generale. A doua variantã, ceva mai bogatã, a fost
îngropatã într-o revistã de istoriografie literarã.
Apariþia de faþã reprezintã varianta definitivã a
manifestului nostru.
Fracturismul are mai multe niveluri: socio-cultural,
psihologic, estetic ºi, în consecinþã, curentul
nostru este reflectarea literarã a unei realitãþi noi.
În plan politic este reprezentat prin anarhism.
Anarhia noastrã este revolta unor mai mult sau mai
puþin falºi marxiºti care vãd cum niºte fasciºti
nenorociþi ca Fukuiama pledeazã pentru o lume care
distruge valorile spirituale ale umanitãþii. Mai bine
sã distrugem noi lumea.
Pentru a vã oferi cel mai simplu exemplu al
fracturii mesajului în lumea în care trãim: în registre
diferite, e o fracturã între un film mizerabil de la
vreo televiziune ºi reclamele scîrboase care îl
întrerup. E normal ca aceste fisuri, vizibile cu ochiul
liber, sã se reflecte în scris. Creierul nostru
funcþioneazã (dacã o face) asemenea lumii în care
trãim.
Fracturismul desfide ºoarecii de bibliotecã ºi
poeþii “premianþi”, cît ºi o poezie scrisã pe diplomele
de absolvire a facultãþii. Fracturismul urãºte poeþii
“fãcuþi”, roboþeii liricii române. Poeþii contemporani
(indiferent de curentele sau miºcãrile în care se
înscriu), prezentaþi cu largheþe în revistuþele scoase
de admiratorii lor, sînt niºte mafioþi care încearcã
sã foloseascã puþinele lor reuºite poetice în scopuri
sociale (mulþi dintre ei au cinci slujbe ºi nu mai scriu
nimic valabil), impuºi fiind dupã modelul sicilian
al familiei (care-i include acum ºi pe preºedinþii
asociaþiilor de scriitori). Ei s-au strîns în jurul unor
unor teoreticieni (foºti scriitori), care le-au bãgat în
cap unor premianþi cã pot sã ajungã poeþi. Sînt
jalnici. Aceºti scriitori, dupã ce au bãtut cîmpii pustii
vreo zece ani, mai nou ºi-au descoperit adevãrata
vocaþie: negustori de idei depãºite, dar fixe, de
literaturã ieºitã din uz sau compendii didactice.
Poeþii tineri calcã pe urmele maeºtrilor (primind
burse în strãinãtate de care numai ei au auzit), însã
nu în poezie, care a rãmas la fel de “exoftalmicã”
(adicã lectorul rãmîne cu “ea” în mînã, nãuc, cu ochii
bulbucaþi, aºa cum fac ºi lamentabilii acoliþi ai lui
Dan-Silviu Boerescu sau ai altor meºteri judeþeni).
În totul, aceºti poeþi au trãdat poezia pentru un
ideal mic-burghez.
Fiecare pasãre pe limba ei piere.
În rest, nu trebuie sã vã speriaþi. Fracturismul
nu va omorî pe nimeni dacã nu e necesar. Ar mai fi
de spus doar cã, deºi nu are nici un precursor
autohton, fracturismul e un curent prefigurat de
cîþiva poeþi strãini (Yves Martin, Allen Ginsberg,
Robert Creely, Velimir Hlebnikov, e. e. cummings,
Keneth Koch, John Ashbery…) ºi pare în vogã
printre poeþii tineri din tot Estul Europei. Un
exemplu ar fi “noii barbari”, grup de poeþi polonezi
ai anilor ’90.
Dintre poeþii români sînt fracturiºti: ªtefan
Baºtovoi, Mihai Vakulovski, Ruxandra Novac,
Domnica Drumea, Sandu Vakulovski, Zvera Ion,
Rãzvan Þupa ºi – presupunem - noi.
Fracturismul este un curent al celor care existã
aºa cum scriu, eliminînd din poezia lor minciuna
socialã. Fracturismul nu este o afacere poeticã, o
fraudã mic-burghezã sau o spargere la bãncile goale
ale poeziei de azi. Nu este aºa ceva. Fracturismul
este un curent al celor care nu au speranþe carieriste,
al celor care nu percep arta ca pe o tranzacþie socialã,
iar viaþa ca pe o afacere din care sã poþi scoate cu
orice preþ profit. Foarte mulþi considerã cã (sau se
Manifestul fracturist
Dumitru CRUDU - Marius IANUª
De mai bine de doi ani douã fantome bântuie prin lumea literarã româneascã.
Le-aþi iscodit îngroziþi pe vizor. Aþi simþit cum vã clãnþãne dinþii, protezele sau nevestele
mici burgheze, nu aþi deschis ºi le-aþi urlat sã disparã în noapte. Acum s-au întors,
pentru cã a venit vremea sã le primiþi în casã.
144 proclamaþii
comportã ca ºi cum) literatura s-ar fi terminat la
sfîrºitul anilor optzeci, iar poezia tînãrã ar fi o palidã
copie a poeziei cotidianului, a lunediºtilor sau a tot
felul de textualiºti / ioviºti sau a postmodernismului
(îmbrãcat în straie româneºti). Nu este adevãrat.
Fracturismul desfide cotidianul ºi jocurile textuale
ale lui Gheorghe Iova. Fracturismul este suficient
de puternic încît sã existe pe propriile lui picioare.
Braºovul sau Bucureºtiul sînt niºte oraºe moarte.
Poezia a crãpat în ele. Cei care au scris cîndva poezie
sînt cuprinºi astãzi de un putred spirit comercial,
sînt înghiþiþi de mlaºtina banilor. Prin modul în care
trãiesc aceºti “foºti” nu mai au nici o legãturã cu
poezia.
Fracturismul, dupã ce a descoperit fisurile
realitãþii ºi existenþei, vrea sã instituie o legãturã
extrem de strînsã, o coeziune între felul cum trãieºti
ºi poezia pe care o scrii. Fracturismul a înþeles cã
aceste douã lucruri nu pot fi despãrþite. Nu poþi fi,
în acelaºi timp, un profesor universitar – academician,
un mic-burghez carierist – comerciant – politician
ºi un poet nonconformist. E o discrepanþã aici
ºi o fisurã. Fracturismul desfide poezia optzecistã a
realului, derivatã din culturã ºi împãnatã cu o
multitudine de planuri “ºtinþifice”. Ce limbaj preþios
folosesc aceºti poeþi care pretind cã scriu o poezie a
concretului! Ei le vorbesc iubitelor “exoftalmice”
ºi “suturate” despre “lobotomii” sau despre cum
mãnîncã seminþe “decorticate”. Sînt jalnici ºi
ridicoli. Ei pretind cã scriu o poezie a realului, a
omului comun ºi obiºnuit, dar fac acest lucru
pornind dinspre culturã (de multe ori una nici mãcar
bine asimilatã). Aºa ceva însã nu se poate. Asta e o
minciunã. Fracturismul reclamã o subiectivitate
necontrafãcutã, nouã, care sã poatã institui puncte
de vedere necunoscute asupra realitãþii. Poeþii
fracturiºti pornesc de la ceea ce le este caracteristic
doar lor. Fracturismul este primul curent care nu
mai are nici o legãturã cu poezia realului, cu noul
antropocentrism sau cu textualismul. În sfîrºit,
fracturismul este primul model al unei rupturi
radicale faþã de postmodernism.
(prima variantã a acestui text a apãrut în
octombrie 1998, în Monitorul de Braºov)
Prima anexã
Dumitru Crudu
În primul rând, fracturismul propune refuzul
noþiunilor, conceptelor, denumirilor, etichetelor de
tot soiul, pentru a ajunge din nou la complexitatea
vie a realului ºi a individualitãþii. Fracturismul a
înþeles cã, respingând limbajul uzual sau ºtiinþific
te disociezi, de fapt, de vidul semantic. Vidul
existenþial al poeþilor contemporani poate fi
descoperit în limbajul pe care aceºtia îl folosesc.
Falsitatea lor umanã funciarã a ajuns sã fie etalonul
oricãrei comunicãri poetice sau non-poetice.
Fracturismul refuzã categoric sã mai
întrebuinþeze propoziþii de tipul am venit sã-þi spun
cã cerul e înnourat (de care abundã poezia din aceºti
ani) sau ºi eu am fost pe strada Castelului. Cu toate
cã aceste propoziþii reproduc niºte lucruri existente,
ele simplificã ºi falsificã realitatea. Ceea ce nu au
înþeles mulþi poeþi contemporani este faptul cã
varietatea ºi complexitatea unui cer înnourat nu pot
fi exprimate prin propoziþia astãzi cerul e înnorat.
ªi apoi, care ar mai fi diferenþa faþã de cerul înnorat
de ieri, de alaltãieri, de anul trecut, de acum doi
ani? Fracturismul refuzã generalitatea limbajului
comun. Greºeala multor poeþi de astãzi este aceea
cã ei încearcã sã atingã ceea ce este adevãrat în
limbajul comun pornind de la un fel de generalitate.
Adicã de la ceva realmente tautologic. Acesta-i un
pericol real: sã nu vezi cã în limbajul comun / uzual
generalitatea se lãfãie în largul ei ºi chiar face casã
bunã cu tautologia existenþialã. Din cauza degradãrii
sale, prin rutinã, convenþionalism ºi conformism,
limbajul comun ºi-a pierdut accesul la particular ºi
concret, deºi tocmai aceste douã categorii erau þinta
poeziei realului. Poeþii de astãzi au iluzia cã toate
gesturile lor sînt unice ºi irepetabile. Nu este
adevãrat. Cu toate acestea, propoziþiile eu fumez în
zorii zilei în bucãtãrie, tu ieºi în balcon, noroiul meu
cu pietre, mã scobesc în nas etc. paraziteazã poezia
cotidianului sau cea textualistã. Cei care le folosesc
au iluzia cã prine ele frizeazã ºi pun în evidenþã
unicitatea eului. Se înºealã amarnic. Deºi, întradev
ãr, acum eu chiar stau în bucãtãrie ºi fumez.
Este perfect adevãrat acest lucru, dar este atît de
fals cînd încerc sã-l exprim. Sute de poeþi ai
cotidianului / realului / noului antropocentrism /
postmodernismului fumeazã în bucãtãrie,
considerînd cã fac ceva unic ºi irepetabil. Ei nu
înþeleg însã cã nu tot ce faci este cu adevãrat unic ºi
individual. Fracturismul a înþeles cã foarte puþine
lucruri din cele pe care le faci îþi sînt proprii ºi
caracteristice numai ºi numai þie. Cu toate cã cei
mai mulþi dintre poeþii realului au mizat pe individual,
ei s-au îndepãrtat exact de acest obiectiv,
cãzînd într-un soi de tipizare, colectivizare ºi
socializare a intimitãþii ºi individualului. Una dintre
problemele poeziei de astãzi: obiectul poetic nu se
deosebeºte prin nimic de obiectul real. “Cîrdul de
ciori s-a oprit pe sîrmele de telefon” este o propoziþie
care sunã la fel de banal atît în poezie cît ºi atunci
cînd o enunþi stînd la balcon. Fracturismul propune
o soluþie: transferul atenþiei dinspre obiectul /
obiectele decupate asupra subiectului emiþãtor /
receptor. Fracturismul a înþeles cã obiectul /
obiectele decupate trebuie sã treacã în plan secund,
iar odatã cu aceasta ºi tehnica aparatului de filmat,
hiperutilizatã. De asemenea, fracturismul renunþã
la a-ºi adjudeca niºte perspective neutre, obiective
ºi exterioare asupra realitãþii. Fracturismul revendicã
reapariþia în prim-plan a subiectului
Real al poetului, în detrimentul obiectului
prezentat sau a (prezentãrii) tehnicilor poetice,
pentru cã numai în acesta am mai putea surprinde
nuditatea fragilã a realului.
Fracturismul considerã cã atît obiectele
prezentate, cît ºi noþiunile, denumirile ºi conceptele
proclamaþii 145
se înscriu într-un proces de obiectualizare ºi
obiectivare a eului, jefuindu-l de toate atributele sale
reale. Fracturismul renunþã la a mai numi ºi eticheta
realitatea, iar, prin aceasta, fracturismul renunþã la
a mai folosi procedeul conceptualizãrii senzaþiilor,
o adevãratã molimã care bîntuie poezia de azi. Sã
facem o observaþie care se impune de la sine.
Realitatea existã dincolo de concepte ºi etichete.
Noþiunile ºi obiectele sînt niºte obstacole în calea
receptãrii ºi cunoaºterii individualitãþii ºi concretului
lumii. Pentru a ajunge la realitate, poetul ar trebui
sã descompunã obiectul într-o avalanºã de reacþii
personale ºi senzaþii ireductibile. Deoarece obiectele
existã numai în mãsura în care ne provoacã reacþii.
Toþi spunem: ne este fricã, dar sînt atît de
diferite spaimele noastre. Frica unui om în faþa unui
pat de spital unde agonizeazã tatãl sãu este complet
diferitã de spaima unuia care merge la dentist. Chiar
nu se pot compara. Fracturismul propune sã
descoperim ºi sã desluºim diferenþa reacþiilor noastre
personale. Unicitatea unei reacþii nu poate fi
surprinsã printr-un limbaj noþional sau uzual. Cînd
spui cã îþi este fricã, de fapt, nu spui nimic. Ar trebui
sã gãseºti în fricã numai ceea ce îþi este caracteristic
doar þie.
Fracturismul propune cîteva soluþii:
1) O descriere completã, chiar excesivã, a
cadrului în care se manifestã obiectul reacþiilor
noastre, deconceptualizîndu-l pas cu pas. De
exemplu, deconceptualizînd frica un poet poate
atinge diferenþa acestei stãri.
2) Schimbarea cadrului real, prin insolitare.
Frica va fi potenþatã exact prin aceastã
nerecunoaºtere a unor situaþii prestabilite.
3) Reconstituirea unor situaþii non-verbale,
care însoþesc obiectul deconceptualizat. Atunci cînd
spun: “iatã, ºobolanul ãsta moare”, eu ar trebui sã
recompun în limbaj mimica, gesturile ºi intensitatea
vocii pe care le avusesem în acel moment;
4) Estomparea graniþelor dintre obiectul care
ne provoacã anumite reacþii ºi reacþiile pe care le
avem;
5) Obiectul ar trebui sã fie absent, fiind sugerat
prin cadru sau prin situaþii;
6) Reacþiile pe care le avem ar trebui sã frizeze
mãrturia;
7) În afarã de reacþiile noastre strict personale
într-o poezie nu ar trebui sã mai existe nimic altceva;
8) Autenticitatea poate exista numai la nivel
de reacþii. Toate, în rest, sînt false. Obiectele rãmîn
aceleaºi, numai reacþiile noastre se schimbã.
Noþiunile / conceptele / obiectele sînt comune, doar
reacþiile sînt strict individuale ºi ne pot, realmente,
reprezenta.
În felul acesta am putea evita greºeala de a
accede la individual prin obiecte, printr-un celãlalt
sau prin generalitatea limbajului comun. Distanþa
dintre reacþiile noastre subiective ºi realitate trebuie
sã disparã, cedînd locul unei unitãþi senzoriale ºi
psihice, din care sã creascã dupã aceea textul poetic.
Realitatea existã doar în propriul nostru eu. Este
o mare greºealã sã credem cã recursul la general îþi
deschide ochii spre complexitate. Iluzia realitãþii
eului nostru ne-o mai dau doar propriile noastre
reacþii. Numai ele ne mai leagã cu adevãrat de lume.
Poeþii de astãzi vor sã fie cît mai radicali cu putinþã.
Foarte bine. Nu poþi însã sã fii radical atunci cînd
vorbeºti despre o realitate schematicã, constituitã
din prefabricate ºi cliºee. Cum poþi s-o radicalizezi?
Din pãcate, foarte mulþi autori îºi plaseazã temele /
motivele / subiectele înaintea substanþei propriuzise,
sau brodeazã niºte conþinuturi individuale pe
niºte structuri poetice deja existente. Ceea ce este
viu nu poate fi conceptualizat, chiar ºi substituirile
lingvistice ne falsificã eul nostru ireductibil, singurul
obiect poetic valabil care poate exista ºi fãrã
sprijinitori tehnici. Singurãtatea noastrã ca oameni
este cel mai mare bine pe care îl avem. Povestea
puloverelor ª. B.: pentru fiecare zi din an ea are
cîte un pulover.
Fãrã fãcãturã!
Fãrã vorbe goale!
Fãrã Sistem!
Citeºte poeþii fracturiºti!
A doua anexã
Despre obiectivarea poetului, continuumul
biografie – text ºi altele multe, peste care cititorul
va binevoi sã treacã
Marius Ianuº
Sã nu se creadã cã exagerãm cu ingenuitatea,
cã o transformãm într-un criteriu valoric. Nici nu
poate fi vorba de aºa ceva. Cine ar spune-o, ar dovedi
prin aceasta cã nu a citit nimic scris de noi. Nu
aruncãm la gunoi nici un instrument, nici o tehnicã,
vrem sã ni le perfecþionãm continuu. Numai cã,
pentru noi efectul cel mai puternic al artei este
ingenuitatea. EFECTUL DE INGENUITATE.
Poezia este, pentru noi, o intervenþie asupra realului
(da, în fond sîntem niºte neo-imagiºti). Iar dacã
apare în scenã vreun instrument, acesta are efectul
unui bisturiu lãsat în pacient. Ingenuitatea maximã
poate fi atinsã numai printr-o bunã cunoaºtere a
stãrilor psihice. Aºa cã, pînã la urmã, ajungem de
unde am plecat. Un poet nu lucreazã numai cu
tehnici (cum fac cei mai mulþi optzeciºti) ci, esenþial,
cu sine. Pentru aceastã redescoperire a sinelui, a
stãrilor spirituale umane, fracturiºtii au fost nevoiþi
sã reinventeze o tehnicã pe care aº putea s-o numesc,
aproximativ, complex imagistic. Cînd a scris despre
Pound, Alexandru Muºina, în spiritul generaþiei sale,
a dovedit cã nu a înþeles nimic din cea de-a treia
cerinþã pe care o aplicã Pound unei imagini poetice:
sã reprezinte un complex emoþional (adicã: o
empatie). Domnul Muºina vorbeºte continuu în
eseul Domniei Sale despre… obiectivarea poetului.
Confundînd (intenþionat, cred, în slujba
demonstraþiei de acolo) o idee poeticã mallarmeanã,
provenitã dintr-un model strãin literaturii – savantul,
idee care a prins uºor la… critici, pentru cã produce
146 proclamaþii
texte mai uºor de discutat, oferã puncte de sprijin,
cu o alta (cea a stãpînirii tehnicii poetice, unei
anumite tehnici poetice, la Pound, care secretã în
sine chiar opusul obiectivãrii).
Totuºi, acest complex (imagine – sentiment,
cum îl numeºte chiar Pound), ajunge în fracturism
oarecum modificat. Un complex fracturist conþine
ideea empatiei cu un “modul poetic”, deci stãrile pe
care acesta le provoacã, numai cã acesta nu este
restrîns la o simplã imagine (deºi ele dominã). Poate
fi aproape orice, se poate face fracturism chiar
îmbinînd discursuri contradictorii rostite în parlament,
cu condiþia ca acestea sã nascã sentimente reale,
sentimentele fiinþei care e supusã la audierea lor.
De fapt, ideea de la care pleacã nevoia de
autenticitate pe care o tot vînturãm deasupra capului
este urmãtoarea: nu poþi sã determini naºterea unei
stãri fãrã sã ai experienþa ei sau mãcar experienþe
apropiate (chiar numai mentale, adicã obsesii, dar
ele sã existe).
Fracturismul propune de fapt un model poetic
perfect adaptat atît cerinþelor adevãrate ale artei, cît
ºi lumii de azi. Cînd vorbeºte despre postmodernism,
Alexandru Muºina observã cã acest curent nu are
nici o legãturã cu realitatea româneascã, lucru în
bunã parte adevãrat (voi reveni cu o povestioarã).
Partea proastã e cã aproape nimic din ce se scrie azi
în poezie nu mai are legãturã nu doar cu situaþia
actualã, ci nici cu posibilitãþile poetice ipotetic generate
de ea. Or, România s-a schimbat enorm în
ultimii zece ani: locul discursului unic a fost preluat
de cacofonia de mesaje care ne asalteazã zilnic,
paradigma culturalã s-a fãrmiþat etc. etc. Aceste
schimbãri, care nu au nici o legãturã cu
postmodernismul, nu au marcat de loc literatura
actualã. Pentru noi, postmodernismul nu mai existã.
Dupã cum a observat domnul Muºina, e vorba doar
de un curent al proezei americane a anilor ’60 – ’70
(poate nici mãcar cel mai reprezentativ). Cît despre
postmodernitate, da, s-ar putea vorbi de o anumitã
înclinare a civilizaþiei occidentale spre
enterteinement ºi produsele sub-culturale, o
abandonare a finalitãþilor supra-individuale. ªi? Ce-i
cu asta? Încã nu am vãzut nici un muzeu al trupei Iris
la Bucureºti, încã n-am auzit vreun om în România
care sã nu mai aibã probleme cu situaþia economicã /
politicã / spiritualã a… þãrii. Cît despre drepturile
minoritãþilor, daþi-mi voie, ce drepturi are fracturismul
în actuala mare de culturnici mafioþi ºi scriitoraºi
alternativi? Fracturismul declarã: postmodernismul
este un curent prozaic ajuns în anii ’80 în România ºi
dispãrut tot atunci. Restul e literaturã.
ªi nu pot sã înþeleg ce aveþi împotriva unui
curent care încearcã sã redea adevãratele dimensiuni
ale mecanismelor lumii de azi? Ca sã ajungem la
asta folosim o tehnicã stranie, premergãtoare
complexului fracturist, pe care aº numi-o capcanã
existenþialã. (Denumirea mi-a venit dintr-un articol
pe care l-a scris Alexandru Matei despre poezia mea,
articol care zace de trei luni într-o redacþie Ocultã.)
Dudu defineºte aceastã tehnicã, poate, dacã o voi
descrie ºi eu, imaginea asupra ei va fi mai clarã.
Premisa ei este cã un poet nu trebuie sã lucreze doar
la nivelul tehnicilor de scriiturã, ci, în primul rînd,
la perfecþionarea (legãturii cu) stãrilor psihice /
sufleteºti, în sensul intensitãþii trãirii ºi capacitãþii
de receptare a lor. Pentru a ajunge la asta, poetul
trebuie sã se punã veºnic în ipostaze extreme (la
Braºov nimeni nu înþelegea de ce îºi cheltuie
Dumitru Crudu salariul de ziarist în douã zile),
trebuie sã-ºi potenþeze sentimentele spre nivelul
maxim. Lucru relativ uºor de realizat în România.
Dar greu de întreþinut. Poezia fracturistã este una
dintre cele mai atroce forme de artã. Te consumã
infinit. De fapt, nici nu cred cã se poate face prea
mult fracturism. Poeþii din grupul nostru fac pauze
lungi – ºi mã gîndesc la cei mai buni dintre ei, ªtefan
Baºtovoi, Ruxandra Novac, Dumitru Crudu, cele trei
vîrfuri ale generaþiei mele, pe care le invidiez enorm
– nu pot sã reziste ritmului de viaþã cerut de acest tip
de poezie (poate nici nu ar trebui sã-i spun aºa).
Ideea de bazã a fracturismului (neputinþa
creãrii unor efecte emoþionale de lecturã din simpla
fabulaþie, fãrã substrat existenþial), ºi problema lui,
capãtã o rezolvare chiar în aceaste teorii ale capcanei
psihice ºi complexului fracturist. De fapt, dacã stãm
bine sã ne gîndim, sînt niºte cerinþe pe care orice
cititor de azi ar trebui sã le aibã faþã de orice text
literar subiectiv / “liric”. Ne-am sãturat (vorba lui
Dudu) de obiectivare senzaþiilor, imagini
suprarealiste (în cel mai rãu sens al cuvîntului, cãci
fãcute fãrã nici o urmã de implicare a autorului),
lãlãialã metaforicã ºi zdrãngãnele.
A venit vremea poeziei trãite, asumate,
adevãrate.
Fracturismul în prozã
Ionuþ CHIVA
Dacã Marius Ianuº ºi Dumitru Crudu puneau
bazele fracturismului într-o noapte când au fost
bãtuþi, pe mine m-a pãscut gândul unei proze cel
puþin entorsiste în condiþii mai paºnice. Tremurând
pe terasã la “Argentin” în faþa a douã pahare cu rom,
Marius Ianuº îmi vorbea de fundãtura textualistã ºi
caracterul perdant al unei proze franceze orientatã
pe direcþia “le nouveau roman”, de melanjul nefericit
pe care majoritatea optzeciºtilor români l-au fãcut
încercând sã împace aceastã primã direcþie cu
influenþele “hard” primite de la americani.
Fracturismul are în momentul de faþã o formã
de manifestare exclusiv poeticã, revendicându-se
oarecum de la Ginsberg, Frank O’ Hara ºi alþii (nu
mai ºtiu câþi ºi cine) ºi având, iatã!, chiar
reprezentanþi. Nu voi vorbi aici, din lene ºi oarecare
lipsã de timp ºi spaþiu, despre caracteristicile
fracturismului în poezie: cel interesat poate urmãri
materialul care urmeazã, a treia versiune a
manifestului fracturist (el reia un exemplar, unicat,
pânã azi greu de procurat - întrucât necesita un drum
în Berceni ºi alte cheltuieli suplimentare - al unei
reviste peste tipãritura cãreia Ianuº îºi exprima, cu
pixul, multiplele obiecþii).
proclamaþii 147
Voi vorbi în schimb despre cum mi-au surâs
mie câteva idei fracturiste ºi, gelos pe monopolul poeþilor
(care sunt toþi niºte efeminaþi ºi scot o capodoperã între
douã halbe), am vrut sã-l adaptez la prozã.
Primul ºi cel mai abstract loc comun în care
mã întâlnesc cu Ianuº este credinþa în sinceritatea
scrierii. N-are rost, de altfel, sã mai spun ceva aici,
ideea cã aceasta este o condiþie “sine qua non” pentru
a face literaturã bunã a ajuns aproape un truism ºi, în
principiu, unde nu-s bani, glorie sau femei la mijloc
nu-ºi prea gãseºte loc nici dulcea inducere în eroare.
Mai cred în scrisul exorcist: sã nu scrii pentru
cã vrei sau pentru cã îþi place, ci pentru cã trebuie,
dã afarã. Cred în scriitorul care nu poate scrie despre
orice, scriitorul care scrie despre obsesiile sale ºi
prin urmare evitã întâlnirea cu foaia de hârtie pentru
cã procesul creaþiei îl poate duce la demenþã.
Acestea sunt bazele, asta vreau eu de la literaturã
în general ºi de la prozã în special – lucruri deºtepte
sau frumoase pot face mulþi, dar nu asta e literatura,
nu delirul imaginaþiei ºi nici textul despre text. Dar
consideraþiile astea mã pot, la o adicã, privi doar pe
mine, altceva înþeleg prin “fracturismul prozaic”.
Proza postbelicã româneascã e neinteresantã
nu pentru cã nu e scrisã frumos, ci pentru cã e scrisã
fals. Romanul “obsedantului deceniu” are o schemã
extrem de vizibilã: bestiile lozincarde ºi omul care
le priveºte, inadaptabilul moralist (împãnat uneori
cu false cinisme) ºi “sincer”, pentru cã îºi face un
lucid proces de conºtiinþã ºi are impulsuri
masochiste. Când strungarii lui Buzura discutã în
pauza de masã despre neliniºti ezistenþiale eu încetez
sã-i mai cred. Marin Preda rãmâne între cei buni,
dar mã doare faptul cã ar fi putut fi foarte bun, prin
ceea ce are autobiografic în “Moromeþii” sau
“Marele singuratic”. Se pierde însã, dincolo de
compromisuri precum “Delirul”, despre care n-o sã
vorbesc, în aceeaºi schemã, drãguþã altfel (nimic
mai interesant decât un om care s-a luptat ºi a fost
învins). Ce mã mirã este cã toþi nãscãtorii unor astfel
de personaje (D. R. Popescu, Þoiu, Ivasiuc, toþi)
sunt (sau au fost, cât au fost) bine. Aº fi vrut
(Doamne, iartã-mã!) sã-i vãd ºi eu pe la balamuc
sau plângându – ºi neputinþele omeneºti pe bordura
unui trotuar într – o noapte, cum fac eroii lor, sã – i
vãd pierduþi, învinºi de claustrarea ºi obscurantismul
din lumea lor. Dar asta nu avea cum sã se întâmple
deoarece ei au fãcut “literaturã”, adicã au scris
mincinos despre lucruri strãine lor, suferinzi fiiind
de “sindromul Alecsandri” (scriitorul care descrie
iarna din camera sa cãlduroasã). Au scris toþi despre
o lume cãreia, oricum, cei ce vin n-o sã-i mai înþeleagã
mecanismele: s-au pierdut în specific, în accident ºi
când au vrut sã fie “general – umani” au fost doar
conceptuali, abstracþi, mai mult eseiºti decât prozatori.
Optzeciºtii ar fi putut fi mai mult dacã n-ar fi
cedat laturii “deºtepte” a grupãrilor lor.
Textualismul, deconspirarea mecanismelor, jocul cu
teztul pot da lucruri interesante, amuzante, spirituale
chiar, dar care nu spun nimic despre nimic. Când
Cortasar (absolut întâmplãtor) povesteºte pe patru
pagini cum îºi dã un tip plovãrul jos, poþi sã spui
multe despre acele pagini, dar nu cã te-ar atinge
cumva. De atins te atinge Dostoievski, când o curvã
îi citeºte din “Biblie” unui criminal. Mircea
Cãrtãrescu, de pildã, are o singurã carte de prozã
bunã: “Nostalgia”. Restul sunt jocuri pe aceeaºi
clapã, construcþii de un baroc delirant care te pot
fura, dar nu te vor convinge la o a doua lecturã.
Fracturismul e mai mult o stare (chiar ºi de
lucruri) provocatã de mesajele discordante ale lumii
de azi (filmele proaste, întrerupte de reclamele
oribile, spuneau poeþii în manifestul lor). Vorbim
de o lume informatizatã, deci o lume a pseudo – (aº
zice eu) comunicãrii, o lume pe care Mircea
Cãrtãrescu o vede caleidoscopic, dar asta e o viziune
foarte optimistã. Fracturismul o vede mai degrabã
ca o lume sfredelitoare la cap, nãscãtoare de nevroze
ºi, în final, alienare. Proza fracturistã trebuie sã fie
una a nebuniei ºi / sau a inocenþei infantile. Ruperea
dintre eu ºi rest, dintre înconjurat ºi înconjurãtor,
duce în final la fracturarea sinelui.
Proza fracturistã e una a leului lui Nietzsche,
a nihilismului total, un balans între distrugere ºi
autodistrugere… dar acestea fãcute nu programatic,
ci bazându-se pe puritatea unui sentiment genuin.
“Spleenul”, greaþa, semnificate de tensiunile marilor
sfâºieri þin cumva de paradigma fracturismului.
Aº putea spune cã Bacovia (poetul) este primul
mare fracturist român.
Din pãcate mi-e greu sã-mi aleg modelele în
prozã – cel puþin în proza contemporanã româneascã
(cititã atunci când am timp), nu gãsesc pe nimeni
care sã se apropie de ceea ce-mi doresc. Puþin curios,
parcã, parcã… cu ceva eforturi ºi niºte
bunãvoinþã aº vorbi de Fântâneru cu “Interior” ºi
Blecher, dar numai cu “Întâmplãri din irealitatea
imediatã”. Referinþele sunt însã prea fragile pentru
a crea o descendenþã. Ambele romane fac parte din
micile bijuterii ale underground-ului literaturii
interbelice ºi sunt totuºi mult mai apropiate de ce se
fãcea în Europa timpului lor decât ce realiza “mainstream
”-ul.
Tot ca strãbunici ai fracturismului, dintre
strãini acum, i-aº adopta pe Le Clezio (“Proces –
verbal” e singurul roman pe care i l-am citit – ºi mia
plãcut f. f. mult), puþin Salinger (“The catcher in
the rye”) ºi Jack Kerouac… nu ºtiu, s-ar putea sã
mai fie… oricum, cred cã s-a înþeles cât de cât (ºi sar
putea reveni – pentru completãri ºi sugestii sunaþi
la 093757514).
Dar, cel mai important, probabil: fracturismul
nu e poezie, prozã, filosofie etc. – fracturism e sã
umbli “beat”, sã fii laº ºi slab ºi murdar, mã rog,
chestii… obosealã, muzicã grunge (sau nu), sictir,
extaz… ªi sã trãieºti cum scrii.

Pentru ca nu am acceptul autorilor sa public manifestul va rog sa-l bagati in off topic.
Multumesc,

Nu-ți fă griji! manifestul, prin definiție, este o chestie care... \"citește și dă mai departe:)\" Rămâne așa. Eu răspund!
Dacă ai fi pus și tembelele alea de diacritice ar fi fost minunat.

Am trimis manifestul cu diacritice pe adresa:office@agonia.net.

Carmen, paranteză-> (sper să nu o luăm la vale- carmen=vale), manifestul se poate găsi și altundeva pe net. Aș fi reeditat eu comentariul tău dar nu pot. Să sperăm că cei interesați și neofiți vor trece peste semnele alea ciudate...
Importantă este teoria care, după opinia mea, s-a integrat deja în istoria literaturii române. \"Cum\", \"de ce\", \"de unde\" sunt întrebări la care putem răspunde, elevat, în alt context, un context ce l-aș fi vrut realizat într-un articol care poartă un titlu ca cel de mai sus dar care lipsește, în cazul de față, ca fond,... cu desăvârșire.

prin natura sa ,orice poet e fracturist-UNIVERSUL INCEPE SI SFARSESTE CU SINE-asa ca nimic nou sub soare,doar ca poetul ,in genere,astazi,EI,nu prea exista...Daca cineva a fost batut pe strada pentru POESIE,trebuie sa-si aminteasca si de F. Villon care a murit pentru poezie ori de A.Chenier care discuta in in caruta care-l ducea spre esafod despre poezie...Poate sa zica cineva ca Shakespeare n-a fost fracturist?!...

carmen,
mai bine puneai un eseu in pagina ta pe tema asta, decat sa te irosesti aici. e aiurea scurgerea asta de energie intr-un spatiu impropriu, zau.
catalin,
da, shakespeare n\'are nimic cu fracturismul pt ca el nu a trait nimic din drama de tip blood-and-thunder. a avut o viata strict profesionala si familiala si a murit intoxicat cu sarmale la un chef cu ben jonson.

mama ce articol!
eu as zice ca nu e articol ci o incercare de manifest
manifestul RA
adica manifestul zeului soare sau asa ceva

de ce zic ca este un soi de manifest avortat?
simplu:
hai să-i înjurăm pe toți / adica haideti la lupta cea mare
să ștergem orice rămășiță de sentimente /
s-o lăsăm strivită /
să scriem despre muci /

so ce s-o mai lungim ( maduta dixit )
e manifest!

ps. RA sa nu imi raspunzi sa nu ma bagi in seama / asa imi trebuie

ps. 2 felics matale trebuia sa pui diacritice la polologhia aia / nu ai inteles nimik / chiar asa lenes esti? / ce treaba ai ? / decat sa te ocupi sa pui diacritice /

chiar vrei sincer un eseu? ma pufneste rasul amice

\"fracturism e sã umbli “beat”, sã fii las si slab si murdar, mã rog, chestii… obosealã, muzicã grunge (sau nu), sictir, extaz… si sã trãiesti cum scrii\"

Ianus umbla beat, obosit, slab si murdar pe strada?
Nu.
Deci nu traieste cum scrie.
Deci nu e fracturist.
Quod erat demonstrandum.
Ha ha ha.

De fapt nimeni nu are habar ce e fracturismul si cu ce se mananca. Care sunt criteriile de identificare a unui text fracturist, care sunt marcile sale distinctive, ce diferenteaza un text fracturist de unul nonfracturist?
Vreau exemplificari prin pasaje din poezii.

Toata discutia asta e ca o revolutie intr-un borcan cu apa. Imi aduce aminte de parerile docte ale expertilor in privinta \"Hainelor noi ale Imparatului\".

Imparatul Ianus e gol, manifestul lui nu spune nimic clar, si toti isi dau cu parerea.

Manifest? Cu idei nebuloase, haotice, de genul: \"fracturism e sã umbli “beat”, mã rog, chestii… muzicã grunge (sau nu)\"?
Intr-o singura fraza avem: ghilimele, relativizarea lui \"ma rog\", autocontrazicerea logica prin acel \"sau nu\".

Hai sa va zic si eu parerea mea: fracturismul e un \"pipi\" pe perete, sictir, ma rog... sau nu?

ce interesant că imediat ce am postat ultimul text (cel cu Schiop și Chiva) aveam în vedere să scriu ceva asemănător, însă cu nume, muuuulte nume. dar acel text n-a fost bine receptat și m-am gândit că nu mai interesează pe nimeni...

numai că lui Ruse (prin ultimele două texte postate) îi iese chestia asta, stârnește dezbaterea, pune neuroni în mișcare :), ceea ce mă miră, sau poate nu. totuși fracturismul este SINGURUL CURENT literar din ultimii 10 ani.

Nu o putem lua la \"vale\" pentru ca, din cate stiu eu, Carmen* inseamna poezie, cantec, descatec.
Cat despre manifes, nu ma gandeam sa imi puna alcineva diacriticele, ma gandeam ca commul meu poate fi sters, si repostata varianta cu diacritice, pe care eu nu am fost in stare sa o salvez.

Latin word carmen., which means “song” or “poem,” has attracted English poets since Sidney because of its closeness to the word charm, and, in fact, in the older Latin texts it also means a magic formula, an incantation meant to make things happen, to cause action (Andrew Welsh, Roots of Lyric). And a charm is only effective when it is spoken or sung, incanted.
Sursa: http://www.poetryfoundation.org/features/feature.guidebook.html?id=177212

\"Am dat steluta pentru ca trebuie scris pe toate gardurile: Fracturismul este prost înțeles!
Sib trebuie adaugat. Fracturismul prost inteles transforma poezia in manea abjecta.
Cat despre faptul ca, fiecare din voi ii cere lui Ruse sa faca dintr-un articol, un eseu, nu vad de unde atata incrancenare.\" Carmen - caruia ii multumesc mult pentru ca m-a scutit de toate comentariile.

manifestul fracturist il gasiti inclusiv pe blogul meu
(www.ra.marte.ro) si probabil veti observa singuri diferenta intre ceea ce se vrea a fi si ce paragina de literatura se scrie sub influenta acestui curent.
multe dintre raspunsuri le gasiti si in interviul cu ianus.

lui enache ( in afara de acest paragraf scurt ) nu ii mai raspund, sa invete el acolo la iasi mai intai cum e limba romana si poate si ce e acela un IP, etc, de unde se pot trage concluzii privind injuraturi si altele.

va multumesc pentru participare, over and out

RA