c.ocaine #12

ba ruse, iar faci pacaatul tau capital :lungirea !
poaema are parti tari de tot, dar unele absolut inutile.

Uite cum vad eu lucrurile si asa as fi dat stea :

\"nu mă spăl mult timp
ca atunci când voi face asta să pară o schimbare majoră
și nu normalitate
sunt sătul de normalitate

am fost plecat câteva luni
în tot felul de dormitoare străine care nu miroseau a tine
dar nici a fericire
și acum credeam că voi simți pereții ăștia noi
curați

curg aceleași frustrări
ca visele din liceu

nu știam că din zeu poți ajunge cerșetor
unul umil și cuminte chiar
care sângerează vise și speranțe
ce devin doar o cicatrice de existență

cum dracu i-am învățat pe toți să fie liberi
iar eu m-am încătușat în gratiile-astea ?

am vizitat ieri și cimitirul
am căutat un loc lângă bunicu
dar sunt toate pline, aglomerate
abia poți să respiri acolo
știi și tu
numai cu tine am fost
în seara aia când fugeam de ploaie ca de moarte
și acasă ne miram cum de respirăm

cum mă mir și eu acum

scriu un testament
cu toate lucrurile care le-am greșit
și pe care ți le las ție să le repari

sau să le uiți\"


ba, finalul e super, orginal benson, ca sa folosesc o formula din critica consacrata

la pariu ca nu-mi dadeai stea ? :))
nu tai nimic din ce simt. iar azi nu e zi de sinucis, pot insa sa gasesc motivele.

mi-a plăcut textul, cu excepția următoarelor versuri:

\"nu mă spăl mult timp
ca atunci când voi face asta să pară o schimbare majoră
și nu normalitate
sunt sătul de normalitate
nu mănânc
nu beau
iar prima bere e mereu și prima beție\"

care nu că mi-ar fi displăcut în sine (ultimul, dimpotrivă), dar mi se par superflue. cred că poezia începe după ele, de unde curge unitar. revolta împotriva normalității de la început - o revoltă împotriva normalității înțeleasă ca și condiție degradată, decăzută, ca a omului față de supraom la Nietzsche - este un subiect care e bine servit și fără această introducere. ce-am fost ieri, și ce sunt azi! când oare m-am transformat din teribilul care eram în liceu în acest om plat și normal care sunt astăzi? tema aceasta se împletește în acest poem cu aria sugerată de acest \"tu\", care marchează, în prezentul din care se face evaluarea relației trecut-prezent, tocmai posibilitatea viitoare a răscumpărării greșelilor trecute. poetul simte cum se mortifică, se simte captiv pe traiectul acesta al mortificării, și se percepe, în definitiv, pe sine însuși ca pe un mort. de unde ideea sinuciderii își pierde din forță (mort să se sinucidă?), mai ales că nici în cimitir nu exită loc. cred în funcția consolatoare a acestui \"tu\" și mai cred că aved în față o poezie de creștere, de tranzit de la o etapă a vieții la alta. o poezie bună.

ai dreptate, albule, prima parte introductiva era inutila. nu foarte, poate o sa folosesc ideea in alta parte. :)

in rest multumesc de 1.trecere ( ca a trecut ceva timp )/
2.apreciere.