Poezie
și eu încă îmi rup dresurile
din mers
1 min lectură·
Mediu
bărbatul-A
dătătorul din aripi
stă în mine cu chirie
îmi remaiază dresurile
drept răsplată
îl las să-mi frământe sânii
de pe dinăuntru
cu mâna lui ucid
cu mâna lui adaug
încă un disc metalic
pe halteră
A-bărbatul
îmi cârpește inima
cu fire străvezii
de lumină
mi-e teamă că n-o să-l ating niciodată
decât dacă mă desfac cuminte conservă
și intru și eu în mine
cu chirie
să-ți vină bine vremea și să nu știi că-ți vine
o să-l vărs simplu și întreg
pe gură într-o dimineață
bărbatul-A va luneca din mine
cu brațele pline de dresuri remaiate
cu un rid zâmbăreț la marginea privirii
cu pielea murată de apa mea
acum
el orbecăie bolnav în afara noastră îmi suge un deget
și nu știe
dătătorul din aripi
stă în mine cu chirie
îmi remaiază dresurile
drept răsplată
îl las să-mi frământe sânii
de pe dinăuntru
cu mâna lui ucid
cu mâna lui adaug
încă un disc metalic
pe halteră
A-bărbatul
îmi cârpește inima
cu fire străvezii
de lumină
mi-e teamă că n-o să-l ating niciodată
decât dacă mă desfac cuminte conservă
și intru și eu în mine
cu chirie
să-ți vină bine vremea și să nu știi că-ți vine
o să-l vărs simplu și întreg
pe gură într-o dimineață
bărbatul-A va luneca din mine
cu brațele pline de dresuri remaiate
cu un rid zâmbăreț la marginea privirii
cu pielea murată de apa mea
acum
el orbecăie bolnav în afara noastră îmi suge un deget
și nu știe
084445
0
