UnU

ridică fruntea

încă un bărbat învins nu e o noutate

eu o să fac primul pas vom ieși din tranșee

cât ai zice Nu cred Mi-e teamă Nu cred

să nu cobești pe câmp vor răsări năluci la fiecare pas

una mai păcătoasă ca cealaltă

tu să mă ții strâns

să nu te îndoiești

îți voi face culcuș pe genunchi să-ți legeni meteoriții pe timpane

voi aștepta

voi veghea dreaptă orice oftat sufocându-l cu gura

îți voi da să mănânci jumătate din porția mea de suflări

(în flaute de-argint te cânt)

iar din vreme în vreme te voi sălta pe brațe scuturându-ți

buzunarele de orice mărunt din trecut

voi pleca uneori să iubesc singurătatea ta zidită masculin în unghiurile bărbiei

vei lupta pe stânga în timp ce pe dreapta eu voi broda copii din iedera de pe casă

vezi e simplu lasă cârjele alunecă în tine și-apoi zvâcnește în afară

voi fi aici

aici voi fi flămândă lucrând textul acesta de afișat neputințelor tale în seri cu lună gri mândre și blegi

alteori voi pleca a tăcere printre planete să-mi vindec cometa unui gând

(unele gânduri îmi sfârâie pe buze răni ce-mi țin calea)

nu zâmbi

încă nu ți-am zis gluma iar timpul încă nu a nechezat a-mplinire

pune palmele în spirală și nu mă rupe

înainte de oglindă trebuie să admiți

că în tine locuiește o femeie

că aceea sunt eu

că am numele tău

și că vom răzbi împreună

să ne furișăm din lunetă în lună

în încercarea de Unu