Nu merge așa

o observatie ar fi ca textul are cam multe comparatii.

ca după ce faci, asemeni unui tir, așa cum glandele, ca niște pumni strânși, ca un tatuaj, asemeni unei haine.

Sunt si parti cam izolate, de ex. faptul ca \"vin ciocurile\" nu prea se leaga, sau nu imi dau eu seama de altceva din text, pare un pasaj lipit acolo.

mi-au placut remanenta senzatiilor in care se dezvolta tensiunea intre iubire si frica, in special ultimele trei versuri mi se par reusite.

cu placerea lecturii, Florin

Alice, așa e, chiar se întâmplă să nu știi ce să faci cu toate astea. mă bucur că ai simțit tirul. am mizat mult pe tir, ca să zic așa. de fapt, am mizat mult pe o experiență comună. mulțumesc.

Florin, e adevărat cu _ comparațiile. am fost conștientă de asta, dar am avut nevoie de ele, dacă renunț la ele, lăsând să se subînțeleagă comparația, deci fără \"asemeni\", \"așa cum\", \"ca\", mi-e teamă că cititorul nu va înțelege că vreau să conecteze imaginile, ca să vadă ce vreau să-i zic.

apoi, despre \"Vin ciocurile\": am o idee tâmpită, că trebuie la un moment dat, să opresc brusc. să nu am coerență. să zică cititorul: \"Ce naiba caută asta aici? De ce m-a adus aici?\", să-i forțez sinapsele. Așa îl câștig și pentru restul textului. E un truc, mă gândesc. Chiar dacă rezultatul e cum spui tu, că nu se leagă. În plus, am zis de inimă. \"în piept este o inimă. Vin ciocurile.\" Am vrut să vezi amenințarea. Apoi, o posibilă sfâșiere. De fapt, durerea am vrut să o vezi, Florin. Nu împlinită, nu viitoare. O sfâșietoare așteptare a ei, cu acel \"vin\". Detest să explic așa, dar de data asta mi-a plăcut să-ți zic:) Și, deci, îți mulțumesc că ai zis. O să mă gândesc dacă cele comparații sunt stridențe. Mulțumesc.

Li, draga, da, tu esti. Poti despica firul unei idei nu in 4, ci in mii. Si nu numai despica, ci si descrie cu amanuntime.

Mi-a placut. Ca in mai toate poemele tale, esti si aici surprinzatoare.


Brava...

\"Când te trezești dimineața și cearșaful se lipește de tine\" înseamnă că ai transpirat, ești bolnav, ai febră sau ai dormit prost, ai avut coșmaruri, ai probleme cu glandele sudoripare...

\"Așa cum glandele nopții secretă iubire topită pe ziduri\", care glande? Auzi cum sună, \"glandele nopții\"? Iubirea devine secreție, topită pe pereți. Scârbos, de-a dreptul!

\"soarele despică aerul în particule strălucitoare. Asemeni unui tir de mare tonaj.\" Ai auzit tu ceva, despre aspectul de cuantă al luminii, dar nici chiar așa. Cum să despice aerul, asemeni unui \"tir\", de mic sau mare tonaj? Nu trebuie să-ți explic ce este tir. Dacă încercai să faci referiri la TIR, siglă, atunci află că și aia înseamnă altceva. Poate încerci autocamion, că nu scrii poezele pentru \"florăresili\" de la \"Universitate\"!

Nu cred că mai are rost să continui cu analiza pe text. Este plin de aberații și sforțări. Dacă o asemenea \"încropeală de non-sensuri\" se poate numi poezie, atunci putem decreta moartea acesteia!

Acest comentariu trebuia să fie unul răutăcios. Nu este. Este doar unul foarte trist, pentru că tu poți și știi cum se scrie poezia. Sănătate!

Alina, ai avut parte de analize amanuntite pana aici, asa ca e bine, nu mai vin si eu sa despic, desi despicatul poate fi poetic, asa cum se vede in poemul tau. Eu vad, dincolo de o lucratura minutioasa a cuvintelor, dincolo de o lupta in aceasta lucratura, dincolo de imagini tari, menite sa zguduie sau sa incite sau sa tina cititorul \"lipit\" - dincolo de toate acestea care sunt totusi potential criticabile, dupa cum se vede - o stare de spirit care imi place. De fapt, e o combinatie aici de stari, e o contradictie intre ele, care se oglindeste si in imaginile alese, dar cea din final e cea mai importanta pentru mine.Parca tu ziceai intr-un comentariu undeva, ca poezia buna e poezia pe care o inteleg si cei care nu scriu toata ziulica si nu cauta metaforele cu lumanarea. Ei, mi-a placut parerea aceea a ta si vad ca poezia asta o urmeaza.

dacă poezia ar fi o coordonare exactă a cuvintelor în contextul semantico-sintactic aunci da, ar fi sucombată de mult. dar poezia e și imagine, trăire, \"sforțare\" semantică. și iubirea e și cam sudoripară, cel puțin în manifestarea ei lubrică. cât privește tirul acela care deranjează pe suscititorul, tocmai el dă forța sentimentului în poezie (să înțeleg că tirul e pt florăresili de la universitate, iar autocamion pt intelectualii subțiri? întreb și eu). în ce privește ciocurile, mi se par potrivite: sfâșierea acelui ungher de singurătate, refuzat oricărei dăruiri, e foarte bine exprimată prin ciocuri

\"Unde să mă opresc și, mai ales,
de unde să continuu. Drumurile îmi stau în față ca niște pumni
strânși, iar eu orbecăi. Și nu știu dacă cel ales o să mă izbească.
.......................
Să ajungi doar acolo unde îi ești cuiva drag. Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă. Care nu se dăruiește niciodată.
Un arici schimonosit de frică pe spinarea rece a altui animal.\"

N-am putut decît să citez părțile care mi-au plăcut foarte mult. În rest, îmi place prin gîndurile tale, și îmi place cum ai descris starea aia de incertitudine, de căutare, de frică, acel ceva care rezistă în noi, iar imaginea cu ariciul mi se pare de excepție.

P.S. Am și eu arici în grădină, și cînd ne întîlnim arată exact așa cum spui tu :)

Ana, firul se despică de la sine, mă gândesc. Abia de reușim să-i urmărim coordonatele. Noroc cu GPRS-ul ăsta, montat în spatele ochilor, în inimă, pe unde ne pricepem și noi.

Maria Del, este minunat că ai intuit o stare. Și că ai avut răbdarea să ți-o descifrezi. E absolut minunat, nici nu voiam altceva. :)

Cristian Cătălinoiu, o combinație de respir-transpir. Cine știe, cunoaște.

Cristina Voicu, te rog să-l fotografiezi pe arice (cum îl cheamă?) și să-mi trimiți o poză, și să nu uiți să-l brățișezi pe sibiul din partea mea că mi-e dor de el.

Mulțumesc.

Cred că ai putea schimba \"ca după ce faci dragoste\", formularea asta nu merge, mă refer la \"ca după...\" Aș schimba apoi \"asemeni\" cu \"asemenea\", nu mai explic de ce. Spre final te cam complici, monologul devine diluat \"Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă\" de ex.
Am reținut tatuajul din burtă și haina nepurtată în așteptarea trupului. Sau invers.

sunt de acord că acest \"chipul tău este frumos ca după ce facem dragoste\" --- sună un pic aiurea, dar crede-mă că nu am găsit altceva, cel puțin nu de câteva zile până azi. poate azi. dar, dacă e să o luăm după cum zicem, așa zicem. altfel, ar trebui să fac o parafrazare de genul \"chipul tău este frumos așa cum este după ce facem dragoste\" - îl repet pe \"este\" și iar nu-mi place, daaaaaaaar, voi medita:)

\"asemenea unui tir de mare tonaj\" iar nu-mi sună corect. am verificat, și \"asemeni\" e și el adverb la locul lui. acum, nu știu.

cu finalul diluat, adică pseudofilosofat, nu mă împac nici io foarte bine, însă au fost oameni care au zis că îi ok, cel mai probabil voi scoate:

\"Să ajungi doar acolo unde îi ești cuiva drag.Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă. Care nu se dăruiește niciodată.\"

sau le voi înlocui cu imagini. simțeam totuși că am nevoie de o astfel de diluare pentru ultima imagine pe care am vrut-o un pic, măcar un pic, de pus pe gânduri. tulburătoare și înțepăcioasă. desigur, mai gândesc peste câteva zile că acum, zău, nu prea-mi dau seama. sunt prea lipită de el. de text.

asta e o zicere a lui li, o zicere mai umana. i se vede frica, nesiguranta pe care incearca sa le foloseasca in avantajul ei intocmai ca in lupte cand te folosesti de forta adversarului. asa, forta franei se localizeaza in gat, gatul care reprezinta puterea comunicarii. deci in aceste momente li e mai atenta la ce emite, pe toate canalele fiintei.
a, mie personal imi place mult finalul, acea rezistenta a ceva in noi, bine observata, ne aduce mereu in preajma lucrurile pe care ni le dorim, evenimentele pe care suntem capabili sa le traim.

Dragă Alice, te rog frumos să nu te superi dar comentariul tău nu justifică de ce acest poem merită să i se acorde steluță. Nu îți cerem să faci o analiză literară pe trei pagini; câteva propoziții de critică apreciativ constructivă sunt suficiente. Pentru moment voi suspenda steaua. Te rog să repeți comentariul, cu acordare de stea și explicații pertinente, așa cum se cuvine. Mulțumesc.

Versul și chipul tău este frumos ca după ce faci dragoste are multiple suferințe stilistice. În primul rând numai \"chipul tău\" este clișeistic. Apoi, formularea \"ca după ce\" ar putea fi șlefuită, evitată. Exprimare scolastică: \"degajă o forță\", \"glandele [...] secretă\". Dacă tot e vorba de glande și secrețiile lor, acelea nu pot fi decât lichide, sau fluide. Topite? Neeeeh. Se poate evita și formularea \"pe care o simți în gât\" Cel mai simplu dacă nu ai altceva mai bun: \"ce o simți\" Of, și nu există o alternativă mai elegant poetică pentru expresia \"a simți în gât\"? Verbele \"a orbecăi\", \"a izbi\", sunzt clișeistice și vetuste. Evită cu orice chip stîngăcii stilistice de genul \"ca un/ca o/ca niște\". De ce nu \"Suntem asemeni hainei ce n-a fost purtată niciodată\" sau \"Suntem asemeni hainei noi\" în loc de \"Suntem asemeni unei haine care n-a fost purtată niciodată\" Ce părere ai de: Un zâmbet pentru toată viața, tatuat în interiorul burții. Numără de câte ori ai folosit \"care\", \"ca o/un\", \"asemeni\" și vei vedea ce sărăcie lingvistică se poate concentra într-un text atât de scurt. Versul final este salutar. Îmi place.

Norocul meu este că, steluțistă fiind la un moment dat, pot să îți dau dreptate și să zic că, din punct de vedere regulamentar, poate Alice nu a argumentat cum se cere. Despre asta, dacă are timp, va spune ea. Pentru mine, rezonanța ei la aspecte importante din textul meu a valorat mult. Cu sau fără steluță.

Despre prima ta remarcă: dacă te uitai un pic mai sus - și te-ai uitat, e limpede - am vorbit cu Liviu Nanu despre asta, \"chipul tău este frumos ca după ce faci dragoste\", sugestia lui a venit să completeze ce simțeam și eu, am răspuns deja că deocamdată nu am găsit o variantă mai bună și voi reveni asupra ei, când am idei, mulțumindu-mă cu faptul că e o exprimare firească. Adică așa spunem de obiecei. Notez că după logica ta, firescul este clișeistic.

Despre \"degajă o forță\" nu știu ce să zic. Dacă am stat la trecerea de pietoni și am simțit frâna tirului, degajând o forță, eu, Luminița, nu pot minți și născoci altceva, pentru că nu am de ce. Mizez mai mult pe experiența pe care sunt sigură că a avut-o și cititorul meu în acest sens, stând la trecerea de pietoni adică, lucru care, de altfel, mi-a fost confirmat de câțiva comentatori și de unii care n-au comentat aici. Pe mine mă susține în expresia asta experiența comună, cum am mai zis pe care, deci, nu puteam să o redau decât cu mijloace comune. N-am nicio problemă cu asta. Nu e mai puțin valoros.

Apoi argumentul \"Neeeeeh\" pentru ineficiența adjectivului \"topite\" este o alintătură și nu îl pot lua în seamă. În primul rând, nu ai înțeles că iubirea e cea topită pe ziduri, nu glandele sunt topite; iubirea se topește pe ziduri, Luminița, când ești lipită cu spatele de zidul rece al unei clădiri și e noapte și respiri și transpiri pentru că nu ești singură acolo și pentru că săruturile te topesc și în urma ta rămâne un contur viu despre care, iată, eu am ales să scriu pentru că trăiesc. Nasol, nu? :)

Apoi, degeaba oftezi, pentru că \"degajă o forță PE CARE o simți în gât\" este o exprimare corectă gramatical, comparativ cu varianta ta \"degajă o forță CE o simți în gât\" - o greșeală comună și gravă - la nivelul tău - asupra căreia s-a tot discutat în țara asta. Știi ceva?! N-am chef să ți-o explic pentru că mi se pare jenant să îmi vii cu argumente din astea după Neeh. Studiază și mai vorbim, ok?!

Cât despre stângăciile stilistice \"ca o / ca un \", adică elemente care compun o comparație, am explicat mai sus de ce am nevoie de ele. Tot atunci am recunoscut și supunerea textului unei analize ulterioare, dar din acest punct de vedere, strict tehnic, nicidecum stilistic, după cum și antecomentatorii tăi au subliniat. Așa că îi repeți pe ei într-un mod mai prost și, implicit, inutil. Pentru mine, vreau să zic.

De ce vreau \"asemeni UNEI haine\". Pentru că așa vreau eu, cu articol nehotărât. Pentru că nu-mi place \"hainei\", de exemplu, ca și sonoritate. Mi se pare aberant să explic asta.

Despre sugestia ta, în loc de
\"Un zâmbet de care îmi voi aminti toată viața. Ca un tatuaj în interiorul burții\"

să aleg

\"Un zâmbet pentru toată viața, tatuat în interiorul burții\"

pot spune doar că, astfel, dacă ești un pic atentă,
îți poți demonstra și singură, o dată în plus,
cât de importantă mi-a fost alegerea comparației,
ca să nu am ca rezultat o metaforă, MULT MAI SLABÃ.

În varianta ta, zâmbetul e tatuat în interiorul burții.
În varianta mea, zâmbetul e doar de neuitat. Urmează punct. Dar asemănător cu un tatuaj în interiorul burții. Care, deci, există sau nu. Aici îi stă forța. Ca și cum chiar ar exista un astfel de tatuaj. Și cititorul se întreabă asta. Există oare un loc , din interior, unde astfel de lucruri rămân?

Pe scurt, Luminița, te-ai aflat în treabă doar ca s-o sancționezi pe Alice, cred, sau pentru că nu îți place textul ăsta, ok, dar pentru mine, părerea ta este egală cu zero pentru că se vede că e născocită sau, și mai simplu, (și cu asta ne înțelegem) pentru că avem viziuni diferite asupra modului de fragmentare a unui text, asupra alegerilor stilistice, precum și asupra subiectelor care merită să facă obiectul unui text.

Ștefan, mulțumesc pentru remarca asta care îi aduce textului un pic de lumină.
Da, în gât simt eu că se adună emoțiile, nodurile, toate cele care te împiedică uneori să mai articulezi ceva.

Sunt atentă la ce emit. Promit. Mulțumesc, Ștefan, pentru bunăvoință.

Luminita,


mie mi se pare corect pe care o simti, apoi nu vad de ce primele versuri ar fi cliseistice, de altfel nici verbele a orbecai sau a izbi. sunt puse cu un scop acolo, normal. mi se pare o corectura ca dupa dictare, no, asta se poate face in cazul textelor mele de clasa a treia, in care greselile sunt evidente, deci justificate,dar aici nu cred ca este cazul.cu bunavointa spun asta.


Li,

poezia este ceva subiectiv, si de cel care o scrie si de cel care o citeste; inceputul m-a surprins placut, mi-au placut particulele, tirul. textul e destul de metaforic, cu expresii frumoase. cu o simbolistica personala.

metaforă, dar în afara ei, în același timp. adică fug de ea și, cumva, nu pot fără ea. vreau s-o fentez. e greu. mulțumesc.

Alina,
Când te trezești dimineața și cearșaful se lipește de tine
și chipul tău este frumos ca după ce faci dragoste,

am citit textul. nu e rau. pornesc de la versurile de mai sus:cearșaful se lipește de tine/și chipul tău/ca după ce faci dragoste, ... ce zici? in trei planuri, idei, aluziv, asemanatoare...

cu prietenie,

e aceeași idee în două versuri?! că nu înțeleg.
sau sugerezi să elimin \"este frumos\"?

chiar vreau să știu. mulțumesc.

in aprecierea unui poem prima lectura spune foarte mult. nu esti pregatit sa parezi impactul si aceasta lipsa de aparare deschide calea spre o prima impresie, formulata in termeni \'rudimentari\' si, obligatoriu, sinceri: mi-a placut! sau nu mi-a placut!(chiar inainte de a intelege de ce).
la prima lectura: mi-a placut!
a doua lectura e deja altceva, e un alt proces, amorsat in zona de \'rezistenta\' a cititorului, operand cu alte instrumente si la alt nivel; fiecare isi acceseaza propriul set de criterii in analiza, cantarirea, aprecierea constructiei, face testul de incercare, scutura cum poate edificiul, extrage o virgula, o conjunctie, o prepozitie, nu stii niciodata cum intamplarea iti poate veni in ajutor...si devii autorul si martorul pretios al unei demolari (in cazul trist) sau al unei reconstuctii (in cazul mai fericit).
la a doua lectura, asadar, facui intocmai, nu s-a clintit nimic. rezulta ca: mi-a placut!
(l-am citit si a treia oara. se mai intampla.. cand imi place ce citesc)

li, ca mai toate poemele scrise de tine, si acesta e unul plin de vitalitate.

mulțumesc pentru că, într-un fel, v-ați împrietenit cu lumea din acest text.

și

Mișcă nările ca un iepuraș
Clipește ca o veveriță
Agață-te de umerii mei
Urcă-te pe mine ca pe o scăriță

Pentru că adevărul e acolo afară
Și noi suntem aici înăuntru
Și vrem să facem din doi unul singur
Și așa mai departe.

\" Steluțele (+) pot fi acordate de membrii cu nivel de acces mai mare sau egal cu 120 la textele pe care le consideră cu adevărat deosebite. Având în vedere că interesul unei persoane pentru un text este un act foarte subiectiv, o steluță trebuie să fie însoțită de un comentariu elaborat despre motivele acordării acelei steluțe\"

citesc
îmi zic da e genu de chestie pe care vreau să o citesc nu nu s-o citesc
să o văd
să văd inima cramponată ca o frână în stop
să văd o grămadă de vorbe cum rămân nespuse în gât pentru că iubești și nici nu-și au se

nsul pentru că totul e mult prea puternic
prea viu
și se întâmplă să fie momente când chiar nu știi ce să faci cu toate astea

Un arici schimonisit de frică pe spinarea rece a altui animal * de excepție sinteza

acestea sunt \"argumentele\" mele pentru un text care respiră, transpiră viață
cu o putere de excepție
cât despre critica apeciativ constructivă haide să discutăm liber și sincer : Li
autor pe agonia , e un brand, brandul Li, o voce formată , o mână sigură
scrisul e trăit gândit calculat apoi prin filtrul impactului cu fiecare cititor
stângăciile stilistice sunt necesități
cred că rațiunea pentru care majoritatea postăm aici e rezonanța , modul în care suntem receptați de ceilalți ca oameni
repet , ca oameni, un text , 20 de texte, 100 - ne spun, ne pârăsc pe noi , cei care le semnăm
când cumpăr o carte o cumpăr voluntar , din plăcere ,din curiozitate , critica mă lasă rece, vreau să-l văd pe omul ăla din spatele scrisului,să-l simt , nu-i întorc mijloacele de exprimare pe dos
dar mă pot răsuci mă pot insinua pot devora și mastica și netezi mesajul,
viziunea lui la nesfârșit pentru că , deja sunt proprietar pe simțirea aceea și nu un simplu trăgător cu ochiul pe gaura cheii

dacă trece tirul și cred că o să dea peste mine și frânează lângă vârful nasului meu și mie îmi crapă inima o daaa sigur n-o să-mi pese când a fost făcut tirul, din ce materiale, care e tehnologia și cu ce acte circulă pe stradă
ajunge!

LI
nu mă împac eu cu ciocurile alea , știu , trebuia să doară și să doară rău
la modul fizic
îmi suna prometeic
ca o condiție a inimii

acest text a beneficiat de aprecierea mea pentru modul de gestionare al stării de frică de sine
de prea viu

(in mare parte obiectiva, caci am auzit adeseori numele autoarei si doar in termeni plus)
observatiile facute de unii antevorbitori imi par mai degraba impletituri de papura (apropos, m-am distrat copios la duelul stelelor) decat comentarii pertinente - va rog, nu dati cu rosii, e o opinie singulara si efemera, ca si ale voastre.
din perspectiva subiectiva cu referire la \"ca dupa ce\", de exemplu. daca vreau neaparat, identific carii intre fiecare doua cuvinte. si? scriu una si aceeasi poezie iar si iar si iar pana place tuturora? place tuturora? :))

ce-am invatat? ca drumurile se termina uneori inainte sa inceapa. ca in burta poti sa porti fel si fel de dureri. ca unii calatori nu au bilet. ca alina stie sa puna punct.

multumesc. :)

alice, te rog să mă ierți și tu, nu mă pot gândi acum la acest text, pentru că m-am poticnit în următorul, am însă în vedere cu ciocurile și tot ce ai zis și tot ce ați zis, mulțumesc, alice.

ștefania, drumurile se termina uneori inainte sa inceapa. in burta poti sa porti fel si fel de dureri. unii calatori nu au bilet. alina stie sa puna punct.

plus

nu e ușor. nu merge așa. :)

Intr-adevar un poem extrem de viu si puternic sugestiv prin metaforele si comparatiile desfasurate de-a lungului acestuia. Mi-a placut in mod deosebit partea \"Să ajungi doar acolo unde îi ești cuiva drag.Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă. Care nu se dăruiește niciodată.\"
Deosebit!

Amical, Dia

însă chiar partea pe care o citezi, intenționez să o scot.

așa cum au zis și alți oameni - și cum simt și eu de-o vreme - diluează încercând să concentreze. :) din ciudățeniile vieții.

și diluează tocmai prin această mașinărie hermeneutică, să-i zic, tocmai pentru că se îndepărtează de literalitate fizică. o să mă mai gândesc. :)

mulțumesc.

(vad ca toti iti spun asa)
Autorul e liber sa faca ce vrea cu textul sau, ce sa lase, ce sa scoata, chiar daca alti au pareri diferite, fie le place o parte fie alta parte li se pare ca nu se incadreaza cu restul, parerile sunt impartite. Faci cum simti! E cel mai bine ;)
Eu mi-am dat doar cu parerea, oricum imi place textul cu sau fara partea respectiva.

Amical, Dia

când vine vorba de poezie. ci cu simt ei, cititorii. :) zău.

altfel n-are sens. trebuie să mai vorbesc cu o persoană, importantă pentru mine, care, bănuiesc, va zice tot așa, că acele versuri sunt cam diluate.

eu însă mă bucur că am riscat, iată, păstrându-le și că tu le-ai văzut și ție ți-au plăcut. :)

a ieșit ceva bun și din împiedicarea asta. :)

alina,
deși citesc tot ce postezi, inclusiv comentariile din toate paginile prin care calci, cred că este primul meu semn de trecere...
o fac pentru c-am văzut că părerile sunt împărțite iar în ceea ce privește finalul ești nehotărâtă. și asta tot din cauza noastră a cititorilor.

poemul tău e unul dens, rotund, plăcut și acaparator. toate componentele lui sunt strâns unite. mesajul se localizează în sufletul cititorului și devine un focar...
tocmai de aceea vreu să subliniez că acest poem fără final n-ar mai rezista. finalul susține întregul, chiar dacă pare diluat în viziunea unora. dar de ce...pentru că se simte o respirare liberă?

cu sau fără stea, poemul rezistă datorită mesajului împlinit și acurateții discursului. un discurs energizant...
și dacă îmi permiți, vin cu o părere
alina, eu aș despărți ultimele trei versuri de restul.
recitindu-l în ambele forme parcă simt nevoia acelei detașări...
oricum e doar o părere și sper să nu supere.
(...)
\"Suntem asemeni unei haine care n-a fost purtată niciodată, iar trupul
s-a săturat de atâta așteptare. O să închid ochii și nu o să mă întorc.

Să ajungi doar acolo unde îi ești cuiva drag.Cu timpul îți dai seama
că există ceva în noi care rezistă. Care nu se dăruiește niciodată.
Un arici schimonosit de frică pe spinarea rece a altui animal.\"

cu scuzele de rigoare, mulțumesc pentru text.

stimă și considerație,
teodor dume,

acestei despărțiri a ultimelor trei versuri de restul textului,
însă ca și precedentul a fost gândit oarecum \"bloc\", ca să zic așa,
mulțumesc pentru părere, o să mă gândesc și peste câteva zile.
și eu țin la final, cumva, dar, cine știe, poate o să-l folosesc altcumva
sau o să procedez la detașarea de care zici.
și să știi că nu e primul comentariu pe care mi-l faci. :)