Diana Suciu

mi-e dor să mă așez în tine, cum o făceam când eram mici acum suntem mari și ne-am ascuns unul de altul de frică să nu greșim îmi spui că tu ești bărbat, că iubirea e doar pentru femei uneori mă

până nu de mult în mine creștea o floare / acum nu au mai rămas decât rădăcinile ei uscate, adânc înfipte în găleata de sânge ce-și poartă numele de inimă / nu ne dăm seama niciodată cum se rup încet

îngeri cu fețe murdare îmi zâmbeau le simțeam atingerile aripilor pe șira spinării îmi sprijineam capul între mâinile tale aici ne-am desfăcut geamantanele cu amintiri le-am aranjat pe

iar tu crezi că dragostea e despre asta dă-mi drumul din menghina asta sufocantă. cu o smucitură de corp îmi pierd controlul sub dorințe rebele. ți-aș împinge un pahar de cianură. în învălmășeala

corpurile noastre colțuroase formează geometria liniștii acute în ochii tăi mă voi așeza lin pe treptele sufletului tău aici am învățat uitarea. ne-am întors spatele. am închis ochii fidelitatea

câteva vrăbiuțe ciugulesc din breteaua amurgului mă las pe vine și îngenunchez să văd cum timpul coase o cămașă de hârtie sunt multe bucăți rupte din mine am întors spatele cu ochii închiși

îmi amintesc o iguană stâlpurile înalte în formă de pahar alungit / o felie de lămâie înfiptă în capăt în formă de ceas / ferestrele s-au transformat în niște picioare lungi de flamingo / legate

o grădină doar pentru mine cu mult verde peste tot și flori roșii un lac cu libelule și-o salcie curgătoare și vreau vreau să miroase a zmeură când ne plimbăm pe alei de mână acolo unde tăcerea

** în ultima vreme am impresia că în spatele meu e o lumină mare care arde, niciodată nu o văd când privesc peste umăr e ca și cum aș fi uitat becul aprins într-o cameră alăturată, dar nu e

stau cu picioarele într-un lighean cu apă rece. Scriu. absența ta stă de cealaltă parte a unei oglinzi și privește demonii ce au ieșit din noi au luat forma unei pisici negre cu ochi verzi toarce

/îmi vine să țip/ e ceva ce îmi vine să o spun des corpul meu este un port uneori îmi târăsc gândurile ca pe niște bagaje încărcate liniștea mă sperie deoarece spune adevărul la naiba cu

patinoarul de gheață s-a topit. era ultima oară când te-am văzut cu ea cu degetul ți-am desenat în palmă fluturi și uragane deliciul dimineții. note de alb/negru. lumina difuză șirag de

voi, să nu-mi vorbiți de iubire cad flori uscate cu miros de iasomie între pereții de minciună zaharisită care curg senzații moarte, amintiri calde în cearceafuri reci cu ochii larg închiși

lumina se închidea într-o nucă portocalie toamna stătea în fereastră ca o mireasă părăsită murdară până la glezne își număra frunzele din rochie de plictiseală sforăiau cărțile pe rafturile

fereastra deschisă dintre noi săruta înserarea ultimele jocuri de lumini se stângeau în colțul drept al camerei ridic mâna spre cer să gâdil norii cu stropi ploua adânc pe obrazul meu

cuvintele scurte fac rondeluri în mintea mea când mă gândesc la tine, inima pompează mai mult feeling pe secundă ne ascundem sub acel firesc de sub care ne arătăm sfios iubirea simțim/trăim

am smuls tencuiala parte cu parte ca și cum l-am ciupelit de piele moartă ca pe un ou fiert căruia vrei să-i îndepărtezi coaja și să-i rămână albușul moale. pe acest perete ți-ai derulat filmul

mi-au tatuat un cod pe spatele umărului și m-au aruncat înfășurată într-o rochie de cocon pe fundul unui pahar cu apă ploua de jos în sus cu bule de aer nu puteam vorbi, din gură îmi ieșea

simți cum îți tremură scheletul când dormi cu fiecare minut ești tot mai aproape de prăpastie erai doar tu și nu vedea nimeni că mergi pe bârnele vieții ca un copil autist care-și lovește mâinile

scufundă-ți ochii într-un bazin cu melancolie în care doar ei stau acolo cu pleoapele trase ca niște obloane ale lumii îneacă-mi amintirea în durerea de ieri ce odată ne unea lovește-mă cu

și de fiecare dată când privea în oglindă o vedea pe ea inspirau același aer de mai bine de 5 ani împrumutau gândurile și împărțeau frățește clipele acea reflexie din oglindă era mereu în

văd cum se pierd prin noi clipele ca într-o rană deschisă pansată cu tifon nu doare nu sângerează se umple ar vrea să strige stăm atârnați cu capul în jos sub noi un câmp cu maci