femei

anaid azi trece sfioasa si trista, prin toaman, prin culori fara sa o deranjeze nimic, desprinsa din alta lume si lasa o dara de poezi in urma ei.
asta mi-a placut:
toamna stătea în fereastră ca o mireasă părăsită
murdară până la glezne își număra frunzele din rochie

apoi:liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei
în papuci de casă
se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat

originala linistea ta cu umbrela si papuci de casa:
mcm

lumina se închidea într-o nucă portocalie/
cu degetele vineți de frig desenam
inimioare ca un copil fără jucărie/
liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei - am selectat versurile de o măiestrie impecabilă.
Ideea este comună multor texte, modalitatea de exprimare - irepetabilă

cu sinceritate, Silvia

Nu am ce spune decat ca poemul tau a coborat in mine cu pasi de mireasa.... am tot cautat printre randuri ca un copil jugaria... in primele ganduri detasat
privind toamna somnambulica asezata cu soldul pe luna portocalie... m-am inghesuit in peisaj .... totul privit prin fereastra, un exterior decupat din rochii de frunze...

drumul in interior in casa unde participarea ta este vie innobileaza poemul il misca ii da viata...

\"păienjeni morți se strângeau printre firele subțiri de pânză albă
poza cu ramă de pe birou am transformat-o în scrumieră
n-am mai fumat de mult
hemoglobina îmi curgea prin buze la fiecare fum tras
respiram cu un singur plămân pe oglindă
cu degetele vineți de frig desenam
inimioare ca un copil fără jucărie\"

finalul este sclipitor amintind versul japonez... esentializat!

\"liniștea deschide o umbrelă în mijlocul camerei
\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'\'
se așează pe scaun cuminte, apoi se întinde pe pat
așteaptă să plouă

un strop pe mijlocul unei flori uscate \"

No o zi buna... am plecat!

O toamnă atotprezentă, un paradis în destrămare foarte frumos redate.gf

:)

Nu ma asteptam sa am atatea comenturi la acest text, ma bucur ca vi-a placut.

Carmen-Manuela,
sincera sa fiu azi nu eram trista cand am scris poezia, ci un pic cam plictisita si de la vremea asta mohorata devenisem cam melancolica :P
ma bucura trecerea ta pe aici si te mai astept.

Silvia,
da este ideea comuna multor texte sezoniere, in cazul de fata despre toamna si cu tot alaiul ei de zile urate
ma bucur ca ti-a placut poema si te mai astept pe la mine prin pagina.

Doru,
ma bucura revenirea ta pe aici, chiar si asa pe rapid, si ca a ramas ceva din poem dupa citire, exact asta urmareste un autor cand ii este citita/admirata/comentata poema.
te mai astept cu drag!

George,
exact, ai prins ideea pe scurt ;)
numai bine si te mai astept pe aici

Ionut,
cel mai scurt comentariu pe care l-am primit vreodata aici a fost acesta de la tine, dupa cum observ din emoticon se pare ca ti-a placut, daca da atunci ma bucur
ca si reply \":)\" (smile back)


Va multumesc! Dia