taci. iubește-n șoaptă

eleganță și rafinament, un voal acoperind tremurul oglinzilor, nu și urmele penelului, rămân.

ce diferite starile, uneori iubirea soptita, alteori strigat si zbucium. aici mi-a placut linistea. spatiul stramt, intre tavan si covor, intensitatea trairii, scot o atmosfera de iubire inabusita. finalul prezent.

Mihai, Adriana,

Ma bucura trecerea voastra pe aici si faptul ca vi-a placut poezia. Mereu folosesc la mijlocul textului un crescendo, dupa care totul se linisteste, revenind la un ton calm, aceeasi stare de la inceputul poemului.
Va mai astept cu drag!

Dia

D., pentru prima dată pe pagina ta.
Îmi permit să văd:
-pierderea repetată și reciprocă;
-amintirea ca un voal, alb cu vinișoare roșii
-respirația lui pe trupul tău gol
-sufletul coborând sufletul vibrând împreună cu el
-umbrele martore ale iubirii
Îmi permit să spun despre acest poem deosebit de sensibil:
-singurele adevăruri sunt umbrele de pe tavan. acesta o să rămână impresionat ca o placă fotografică și o să-ți aducă amintirile din nou ca pe un voal alb cu vinișoare roșii pe chip. pierderea deja s-a pierdut, respirația deja s-a destrămat, sufletul deja s-a înălțat. umbrele voastre iubesc în șoaptă.
Au rămas umbrele și șoaptele, ele sunt cele care fac și desfac întreaga magie a acestui poem splendid
Cu prietenie
PP

Ma bucura trecerea dvs pe aici, chiar daca e pentru prima data, va mai astept si pe viitor pe alte texte de-ale mele. Multumesc pentru comentariul detaliat, ati descusut acest poem foarte bine. Va mai astept cu drag!

Dia

o invocație.

splendidă.

probabil a virginității!?

Prima oara pe o poezie de-a mea, ma simt onorata de trecerea dvs si de faptul ca vi-a placut poema mea. Ar putea fi o invocatie a virginitatii, sincer nu am gandit-o asa, dar sunt deschisa la eventuale interpretari.
Multumesc si va mai astept cu drag,

Dia

...
\"câteva firișoare roșii străbat țesătura tremurând de-a lungul ei\"

toate, toate femeile pot invoca așa ceva.
o spun preaplecat!

Oricum, am eu ceva cu rosul, se poate observa asta si in alte poezii de-ale mele.

anaid, prea sentimentaloid și pe muchia comunului discurs, multpreacomunului. și chiar din titlu începi așa, continuând până-n final. nu

ela

Da, stiu ca nu mai sunt la moda sentimentaloidele... din pacate, uneori mai simtim si nevoia unor astfel de trairi. Multumesc de trecere si observatii!

Dia

nu e vorba de mode, e vorba de privarea mesajului da capacitatea de a capta, prin aceea că e formulat flasc, fără vlagă și insistent fără vlagă.

Am inteles ideea ca nu are impact puternic, mersi de trecere si observatie.

Dia

ideea era că textele sunt chestiuni vii, nu în sens organicist. altfel nu s-ar mai încerca în ele despre viață să se spună. sau dacă, nu ar fi credibile )și nu mă refer la vreun credibil care să fie redus la rațional). dar depinde și de ce înțelegem prin viață, deci de un individualism al concepțiilor.
voalul alb, țesut din amintiri, șoapta sunt valide într-un sistem. ce spuneam eu e ca pentru mine una acest sistem nu se mișcă. și nici nu stă cât măcar să sugereze că există vreun resort viu în spate.
căci a sta nu înseamnă imobilism.

Mersi de dezvoltarea ideii, apreciez efortul de a trece pe aici si de a ma comenta, toate lucrurile ce le primesc aici in josul paginii ca si comentarii (pozitive ori negative) le iau ca si constructive pe viitor. Te mai astept,

Dia

lancezeala, lenea asta din acest poem pe care unii il considera fara vlaga mie imi place. dragostea trebuie sa fie si desmierdata pe indelete, alene, cu o concupiscenta vecina cu somnolenta, nu trebuie sa fie neaparat vorace, patrunzatoare si sticloasa ca o sabie de diamant. are si opacitatea si jocul umbrelor valoarea ei. pe de alta parte sunt femei care simt aceasta cadenta moale, atenta, cu o oarecare nepasare, intr-un fel care apoi poate sa fie exployiv. ar putea fi starea de dinaintea furtunii, ar putea fi doar atat fara alt final, fara afinalitate, este modul recurent de a face dragoste din care nu vezi decat o particica, cea esentiala. cel putin aceasta e impresia pe care mi-o da mie la aceasta prima citire.

eu mă refeream la Poetic, nu la cum iubește o femeie sau alta. aici se dorește a fi poezie, da, de dragoste. iar eu mă îndoiam de formulări banale și slabe precum:

”...ne-am pierdut din nou
unul în altul căutându-ne sufletele prin așternuturi șifonate

pe față port un voal alb, țesut fin din amintiri
câteva firișoare roșii străbat țesătura tremurând....
respirația ta se încolăcește în jurul trupului meu gol...

sufletu-mi coboară încet spre vârful degetelor
se sparge-n mine.
adun pulsiuni în mâini și le împrăștii peste tine

încă îți aud șoaptele pierdute în aerul înăbușit al lumânărilor...„

final nereușit..


poate ar fi ok ca pagină scrisă către un iubit.

repet, mă refer strict la calitatea literară a textului.

și am lăsat semn fiindcă mă aștept la altfel de scriere. dar poate mă înșel eu.
plus, nu vreau să încurajez banalul, niciodată.

Ela

Ma bucura trecerea ta pe aici, intotdeauna dezvolti ceea ce vrei sa adresezi autorului despre poezia cu pricina. In poema de fata vad ca ai de spus lucruri de bine, ca totusi tie iti place, ceea ce ma bucura.
Observ ca opiniile sunt impartite, unora le place, iar pe altii nu ii capteaza si cred ca asa ar trebui sa fie, nu la toti le place orice, iar asta e bine pentru ca fiecare e liber sa vada ceea ce ii place si e pe gustul sau. Apreciez opiniile fiecaruia.
Multumesc de trecere, comentariu si va mai astept!

Dia

e un text prost, da, care deci spune mai multe decât orice reușită. asta într-o \"economie a evoluției\", chit că sună urât.
numai că, într-adevăr, pluralitatea de opinii ajută și mai mult.
deci eu doar spuneam o opinie. în raport de anumite criterii, pe care le punctai.
ceva care să vibreze, ceva care să vibreze, ceva care să vibreze. asta îmi repet eu una.
dar probabil cer prea mult.

Eu am inteles ce ati vrut dvs sa imi comunicati din primul comentariu lasat. Dupa cum am spus si mai sus, in comentariul anterior, parerile sunt impartite. Multumesc si va mai astept!

Dia

in ce priveste calitatea literara, si strict despre asta, cred cumva ca Ela si Mada au dreptate. exprimarile sunt destul de copilaroase, insa in ce ma priveste, vibratia nu vine numai din cuvinte, ci si din setul de imagini adiacente. Daca as fi simtit sa compun imaginile de aici sunt convins ca as fi reformulat o buna parte din poem.

leonard și cu scuze pentru cea care a postat acest text,
păi aici cică literatura încercăm să o palpăm, împungem, chiar nimerim, de e posibil.
vibrație în acel sens spuneam.
era de la sine înțeles.
că altfel îmi pun voal pe față și îmi șoptesc una, alta, ascult muzică, sar coarda, mă pup sau mai știu și eu ce fac. tot pentru vibrație, numai că de alt gen și cu altă sursă.
iubirea e totul, literatura însă e o formă specifică de a spune și despre iubire, fără să se reducă la ea.
cam așa. acum tac.

Observ ca discutia deja ma exclude, anyway multumesc tuturora de opinii, comentarii, sfaturi, idei.

Dia

nu excludea, ci se referea la text, pornea de la el și în ciuda îndepărtării de el, se referea la cât reușește sau nu și mai ales ce anume reușește sau nu să transmită. că de comunicare e vorba.
eu una distingeam, știu că sunt plictisitoare cu asta, între ce e în spatele textului - o anume simțire, invocată de leonard, de pildă și ceea ce este în text - anumite imagini, tot leonard le invocase. așadar de text de vorba.
acum, simțirea care împinge la a face un text și cea din text și cea transmisă e știut ca pot să nu coincidă.
acum, imaginile din text, anume un voal alb cu roșu, lumină de lumânare, umbrele într-un dans și sufletul mișcător pot susține orice gen de mesaj și se pot folosi în orice tip de text. deci banale.
numai că în ciuda acestui, să zicem, generalism al lor, nu sunt valorizate de o manieră care să facă să tâșnească un univers măcar mic în cel ce lecturează. în speță, în mine. pentru că sunt spuse liniar și niciun declic nu se întâmplă.
adică spun \"da, se iubește\", dar asta știm. care ar fi specificul lui \"aici se iubește\" care să îi justifice calitatea de text și nu pe aceea de înșiruire de cuvinte?
gata și cu revenirile mele în ideea că aici discutăm despre texte.

textul sufera la capitolul tehnica literara, daca pot spune asa, exprimarea e destul de banala, destul de multe elemente comune.
dar, totodata, mi-au placut imaginile descrise, m-am identificat cu_camera si respiratiile, probabil ca se poate mai lucra, dar, in opinia mea, e un text bunicel
amical

ca o poazie poate fi chiar foarte reusita daca e scrisa intr-un limbaj natural si accesibil, avand o singura imagine/idee/chestie/importanta, bine realizata, care agata cititorul. Nu e necesar sa incarcam textele, sa le alambicam cu jdemii de imagini si briz-brizuri fanteziste, ca sa fie poezie.

In acest caz, figura cu umbrele este cea care da greutatea care face posibila incadrarea poemului la reusite.
Chiar daca faza cu dansul umbrelor pe tavan nu e cea mai revolutionara idee si nici cea mai autentica imagine, realizarea accentuata pe posibilitatea de presare a umbrei, de aplatizare/vaporizare a imaterialului spune ceva.

poate o periere ar fi benefica, ceva de genul:

umbrele noastre împreunându-se pe tavan
se presează de perete
și dispar la o simplă adiere
iar apoi reapar

Multumesc din nou pentru opinii pro si contra sau de refacere pe ici pe colo. Si sunteti mereu bineveniti cu sfaturi.
Va multumesc, Diana

text cu controverse și care sincer m-a deconcertat tocmai în detrimentul polemicii.
pot spune că mi-a plăcut, cert, în unitatea lui și construindu-l imaginativ(în mod paradoxal, nu de-construind)am păstrat ceva din umbra pe care o păstrezi din iubire pe suflet. E de dragoste, dar e și melancolic...
polemic, polemica iubirii, întotdeauna dorită, niciodată îndeajuns.

te pup,
Flo

Intr-adevar aceasta poezie mi-a fost comentata mai mult decat ma asteptam, cu diferite pareri, in functie de gusturi. Pentru aceasta poezie am optat mult pe imagini... de dragoste. Ma bucura trecerea ta!

Te pup, Dia

după trei opriri la acest poem și după o lectură responsabilă las ca semn o umilă părere de cititor însetat de frumos.
textul fiind unul de dragoste care emană căldură din suflet, sentimentul este unul individualizat și nu putem emite pretenții în ceea ce privește trăirea...
din punctul meu de vedere este un poem bun. remarc o intensitate a trăirii stărilor chiar dacă oscilează ele aduc vibrația în poem și împlinirea.
urmele de liniște îmi plac, precum și imaginile (n pe metru pătrat de cuvinte)pe care mizezi, în mare parte și bine faci...

\"încă îți aud șoaptele pierdute în aerul înăbușit al lumânărilor ce ard pe covor
umbrele noastre împreunându-se pe tavan se iubesc cu atingeri dansante\"

cu sinceritate,
teodor dume,

Ma bucur ca in cele din urma v-ati decis sa imi lasati totusi un semn dupa atatea citiri si faptul ca ati surprins intensitatea trairilor din imaginile pe care le-am creat in aceasta poema. Multumesc pentru sinceritatea dvs si va mai astept,

Dia