lucrurile astea

/îmi vine să țip/ e ceva ce îmi vine să o spun des corpul meu este un port uneori îmi târăsc gândurile ca pe niște bagaje încărcate liniștea mă sperie deoarece spune adevărul la naiba cu toate astea cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă plictisesc mai repede nu visez la romantisme, la dulcegăriile prostești și infantile când dormi lângă mine aș vrea să îți mușc lobul urechii să te trezești să-ți spun că sunt un vis urât și apoi să dispar îmi place lălăiala târzie în pat fără să știu dacă exiști sau nu, dacă te gândești la mine dacă mă gândesc la tine mă enervezi când stai și te uiți din ușă ca prostul la mine cu ochii tăi mari pe care îi ador în șoaptă de atâtea ori și nu îți spun aiurea noi n-o să murim niciodată iar tu știi asta și cu toate astea suntem două lighioane mici care se târăsc sub pielea celuilalt noi