florile de hârtii nu mor niciodată
[intro] inima mea dansează în întuneric te-am visat cum te desprinzi din mine, cum te deșiri ca un material vechi mi-era teamă am luat pielea fâșie cu fâșie de pe noi până la os până când ne
DSDiana Suciuși nu e vorba despre tine, iar dacă e atunci adio
până nu de mult în mine creștea o floare / acum nu au mai rămas decât rădăcinile ei uscate, adânc înfipte în găleata de sânge ce-și poartă numele de inimă / nu ne dăm seama niciodată cum se rup încet
DSDiana Suciupasiunii mele
corpurile noastre colțuroase formează geometria liniștii acute în ochii tăi mă voi așeza lin pe treptele sufletului tău aici am învățat uitarea. ne-am întors spatele. am închis ochii fidelitatea
DSDiana Suciuvreau
o grădină doar pentru mine cu mult verde peste tot și flori roșii un lac cu libelule și-o salcie curgătoare și vreau vreau să miroase a zmeură când ne plimbăm pe alei de mână acolo unde tăcerea
DSDiana Suciulucrurile astea
/îmi vine să țip/ e ceva ce îmi vine să o spun des corpul meu este un port uneori îmi târăsc gândurile ca pe niște bagaje încărcate liniștea mă sperie deoarece spune adevărul la naiba cu
DSDiana Suciureflexia sa nu era ea
și de fiecare dată când privea în oglindă o vedea pe ea inspirau același aer de mai bine de 5 ani împrumutau gândurile și împărțeau frățește clipele acea reflexie din oglindă era mereu în
DSDiana Suciuinima mea e un poem cu două cămăruțe
Mamă, mai naște-mă o dată când florile aveau lacrimi în zori fă-mă iar copilă să mai inspir o dată inocența prin plămâni ca o fântână cu cer curat din pustiurile vieții Tată, rămâi mereu
DSDiana Suciuon & on
păcatele mi se înfășoară în jurul gâtului pe ață formând un lanț de perle negre incomplet îmi spăl amintirile în chiuvetă le pun la uscat și apoi mă îmbrac cu ele pe interior îmi țin de cald
DSDiana Suciude ziua mea
e dimineață ceața s-a lăsat peste oraș era soare când m-am trezit acum nici dealurile din fața blocului meu nu se mai văd e totul de un alb plutitor în atmosferă azi noapte m-ai sunat sa îmi
DSDiana SuciuÎn cădere liberă
În fiecare dimineață ne trezim, ne bem cafeaua, amestecăm în cești albe banalitatea vieții de zi cu zi. Ne facem paturile ca și cum am aștepta musafiri după o zi istovitoare de atâta umblat printr-un
DSDiana SuciuNumele tău
Se topește încet și ultima secundă a orologiului Văpaia luminii arde în candelă Tavanul se prelinge pe pereți Încercând să se unească cu podeaua. Deschid din nou jurnalul în care te-am
DSDiana SuciuBreakaway
Flanders... și acum îmi amintesc clipa când am făcut cunoștință cu el, când ne-am facut noi singuri cunoștință de fapt, pentru că nimeni nu s-a gândit să o facă, comic nu? Îmi amintesc perfect chipul
DSDiana Suciu