inima mea e un poem cu două cămăruțe

Mamă, mai naște-mă o dată când florile aveau lacrimi în zori fă-mă iar copilă să mai inspir o dată inocența prin plămâni ca o fântână cu cer curat din pustiurile vieții Tată, rămâi mereu mentorul meu cu un cuvânt nerostit șterge-mi păcatul deasupra capului și zămislește speranța de-nceput să-mi răsfrâng aripile sufletului spre Dumnezeu