reflexia sa nu era ea

și de fiecare dată când privea în oglindă o vedea pe ea inspirau același aer de mai bine de 5 ani împrumutau gândurile și împărțeau frățește clipele acea reflexie din oglindă era mereu în preajma ei în aceeași cameră, pe sub podele... atârnată de tavan cu brațele deschise pe fotoliu, stăteau aruncate amintirile îmbrăcau aceeași cămașă de noapte în care își unduiau siluetele zvelte pășeau adesea cu fior inima lor se spărgea în ele cu intensitate cu geamul deschis trecutul se derulează pe un film mut alb-negru în care doar ele vorbesc