Poezie
abuz emoțional
Ania
1 min lectură·
Mediu
rochia alunecă pe piciorul meu
se revarsă în falduri de dantelă
îmi tai unghiile
un fel de absolvire a tuturor păcatelor ascunse
între carne și os
mă dezbrac
iar tu mă vei privi ca pe un copil cu pistrui
miroase a vanilie în miez de suflet
fidelitatea ta canină mă face să par
eticheta prinsă de degetul mare al piciorului unui cadavru
dintr-o morgă oarecare
sub piele se răsucesc venele trecutului pe care le asfixiez
cu jetul unui robinet deschis
în o mie de vise suicidale am să-mi vărs apa stătută ce o port în minte
cu dinții încleștați ne sădim pașii
până la capăt de țărână
0156.163
0

.....................
un poem cu metafore interesante:\"apa statuta in vise suicidale\",\"ne sadim pasii\", desi parca poemul imi e cunoscut sau ai mai preluat din ideile tale mai vechi, si mie mi se intampla.
vesul:\"iar tu mă vei privi ca pe un copil cu pistrui\" mi se pare ca un sambure de migdala in poem, la el trebuie sa ajungem cu orice pret.
mcm