știi că niciun vers nu trăiește fără tine?
mi-e dor să mă așez în tine, cum o făceam când eram mici acum suntem mari și ne-am ascuns unul de altul de frică să nu greșim îmi spui că tu ești bărbat, că iubirea e doar pentru femei uneori mă
împreună
îngeri cu fețe murdare îmi zâmbeau le simțeam atingerile aripilor pe șira spinării îmi sprijineam capul între mâinile tale aici ne-am desfăcut geamantanele cu amintiri le-am aranjat pe
f**k you very much
iar tu crezi că dragostea e despre asta dă-mi drumul din menghina asta sufocantă. cu o smucitură de corp îmi pierd controlul sub dorințe rebele. ți-aș împinge un pahar de cianură. în învălmășeala
pentru furtuna de azi, ieri am semănat vânt
câteva vrăbiuțe ciugulesc din breteaua amurgului mă las pe vine și îngenunchez să văd cum timpul coase o cămașă de hârtie sunt multe bucăți rupte din mine am întors spatele cu ochii închiși
colaj donez vise
îmi amintesc o iguană stâlpurile înalte în formă de pahar alungit / o felie de lămâie înfiptă în capăt în formă de ceas / ferestrele s-au transformat în niște picioare lungi de flamingo / legate
dacă te apropii poți să vezi oasele
** în ultima vreme am impresia că în spatele meu e o lumină mare care arde, niciodată nu o văd când privesc peste umăr e ca și cum aș fi uitat becul aprins într-o cameră alăturată, dar nu e
aproape aici
stau cu picioarele într-un lighean cu apă rece. Scriu. absența ta stă de cealaltă parte a unei oglinzi și privește demonii ce au ieșit din noi au luat forma unei pisici negre cu ochi verzi toarce
abuz emoțional
rochia alunecă pe piciorul meu se revarsă în falduri de dantelă îmi tai unghiile un fel de absolvire a tuturor păcatelor ascunse între carne și os mă dezbrac iar tu mă vei privi ca pe un
transparență în văl kaki
patinoarul de gheață s-a topit. era ultima oară când te-am văzut cu ea cu degetul ți-am desenat în palmă fluturi și uragane deliciul dimineții. note de alb/negru. lumina difuză șirag de
zâmbet dislocat. marionete
voi, să nu-mi vorbiți de iubire cad flori uscate cu miros de iasomie între pereții de minciună zaharisită care curg senzații moarte, amintiri calde în cearceafuri reci cu ochii larg închiși
femei
lumina se închidea într-o nucă portocalie toamna stătea în fereastră ca o mireasă părăsită murdară până la glezne își număra frunzele din rochie de plictiseală sforăiau cărțile pe rafturile
puls
fereastra deschisă dintre noi săruta înserarea ultimele jocuri de lumini se stângeau în colțul drept al camerei ridic mâna spre cer să gâdil norii cu stropi ploua adânc pe obrazul meu
și nu vei/voi uita niciodată această zi
cuvintele scurte fac rondeluri în mintea mea când mă gândesc la tine, inima pompează mai mult feeling pe secundă ne ascundem sub acel firesc de sub care ne arătăm sfios iubirea simțim/trăim
săpam în tine. [mă] căutam
am smuls tencuiala parte cu parte ca și cum l-am ciupelit de piele moartă ca pe un ou fiert căruia vrei să-i îndepărtezi coaja și să-i rămână albușul moale. pe acest perete ți-ai derulat filmul
Schizophrenia
mi-au tatuat un cod pe spatele umărului și m-au aruncat înfășurată într-o rochie de cocon pe fundul unui pahar cu apă ploua de jos în sus cu bule de aer nu puteam vorbi, din gură îmi ieșea
nu deschide ochii. e târziu
simți cum îți tremură scheletul când dormi cu fiecare minut ești tot mai aproape de prăpastie erai doar tu și nu vedea nimeni că mergi pe bârnele vieții ca un copil autist care-și lovește mâinile
mi-am cauterizat trecutul în răni de porțelan
scufundă-ți ochii într-un bazin cu melancolie în care doar ei stau acolo cu pleoapele trase ca niște obloane ale lumii îneacă-mi amintirea în durerea de ieri ce odată ne unea lovește-mă cu
stingem soarele cu un scuipat
văd cum se pierd prin noi clipele ca într-o rană deschisă pansată cu tifon nu doare nu sângerează se umple ar vrea să strige stăm atârnați cu capul în jos sub noi un câmp cu maci
taci. iubește-n șoaptă
și azi ne-am pierdut din nou unul în altul căutându-ne sufletele prin așternuturi șifonate pe față port un voal alb, țesut fin din amintiri câteva firișoare roșii străbat țesătura tremurând de-a
prin vene plimbam un sentiment mult prea uzat
interiorul meu se dilată sufletele noastre formează două paranteze îndreptate cu vârful spre ieri degetele tale îmi apasă pielea pătrunzând sub omoplați în miezul copilei din mine însămânțează
respir
cortinele vișinii sunt ridicate spectatorii au plecat deja lumea e o carte de colorat pentru orbi; ea mă închide în camera asta întunecată în care doar licuricii știu că respir pereții încă
virgulă între două puncte de suspensie
cești fără toartă vărsate pe covor papiote de ață deșirate în cuier stă atârnat sfârșitul așteaptă să îi îmbrac haina... nu azi foi goale lipite de tavan tapetează lumea mea pe fiecare
liniște vă rog, aici rulează povestea mea
[outside] prin perete apar găuri ca pe o peliculă ruptă de film dincolo de pereți priviri indiscrete vor înăuntru la ușă doi cerșetori dau cu banul care să intre primul o fată pe un scaun mai
Virgo
când nu plâng mă strânge de gât, cum mă strânge depărtarea de tine în acest pat pe care nu l-am împărțit niciodată în doi pipăi locul gol de lângă mine e rece, cearceaful e șifonat în locul
când ploaia ne cânta noaptea pe străzi
plouă străzile se împleteau printre noi când luna se juca în bălți cu chiștocuri de țigări ude și strivite literele numelui meu răsfirate pe trupul tău ca niște tatuaje nu le îndepărtezi de
marea s-a mutat într-o cochilie
stau la plajă pielea se cojește mi se duc și ultimele urme ale săruturilor tale le îndepărtez odată cu pielea moartă miroase a alge descompuse printre scoici distruse sub tălpile nude întinse
Curtea cu amintiri
ard lumânările în dovleceii galbeni din curte fantâna e plină ochi de pene de porumbel și frunze moarte n-a mai curs apă în ea de când m-am născut acum doar pisicile își mai fac culcuș mut în
Lumea de la fereastra mea
se crapă de ziuă într-o dimineață ploioasă de vară când toți porumbeii stau pitiți la pervazul meu plouați și zgribuliți, cu capul într-o parte unul mă fixează cerșind după câteva firmituri de
Beautiful Sin
în fiecare seară își unge pielea cu ceară ca a doua zi să pară păpușa intangibilă, porii se îneacă în minciuni pielea ascunde dorințe interzise cerul din ochii ei se prăbușește atunci când
m-am săturat
m-am săturat să tot iert când vii și-mi spui minciuni; nici măcar să minți frumos nu știi te citesc ca pe o carte, te pun în bibliotecă iar tu îți tot schimbi locul n-ai stare vrei să îmi
Dusty Doll
în mine trăiește un gol, din el se hrănesc amintirile ce stau atârnate pe sforile sufletului sunt doar o păpușă pe ațe manevrată de destin dacă el îmi spune să tac tac... el îmi coordonează
și apa plânge
stau în cadă privesc în golul albului... apa curge în șiroaie pe sub tălpile mele, bule mici de aer rămân în urma ei le lovesc ca să dispară mă doare... devine tot mai rece, îngheață
Moartea Julietei
E toamnă... metalic s-aude vântul printre frunze-nvolburate iubita îi zace în brațe fără suflare... a dus-o-n cetate printre ruine schelet să-i facă mormânt și-o plânge și ploaia la
steluțe într-un bol cu supă
aburi fierbinți se ridică deasupra farfuriei tu mesteci ușor să se răcească aștepți cu nerăbdare să-i simți gustul îmbietor dar fierbințeala ei te amăgește steluțe de grăsime clipocesc
Desculță... spre soare
Desculță, cu pași mărunți prin dunele de șoapte din albii secate de lacrimi caut cochilii de iubire Vântul mă izbește în față, pasul devine tot mai greu; amintirile-mi brăzdează corpul cu
Wake up
ne împrumutăm vieți pe credite, iubim chipuri de Monalise cu corpuri clepsidre în rochii de fecioare false, ne complacem în plăceri trecătoare, ucidem iubirea pentru simțuri carnale, ne culcăm în
Liniște apăsătoare
Ploaia lovește în geam cu zgomot macabru, culoarea orașului curge sub bătăile ceasului de pe noptieră Ultimul cuvânt e pierdut în sertarul prăfuit printre scrisorile de amor... Apăsarea îmi
Între mine și tine
Câmpuri de inocență pătată cu clepsidre sparte, împrăștiate prin nisip de nostalgie, fire de iarbă uscate de tăcerea mugurului, ecouri și unde de lacrimi scurse pe un chip de păpușă, șine înguste ce
Smoking your innocence
Am să îți fac o poză și am să îi ard colțurile ca să nu te înțepi la mâini când o privești, marginile ei îți vor mânji mâinile delicate cu degete lungi și piele albă Ești atât de fragedă
Îmi iubesc singurătatea
Am întors spatele îngerului și-am pornit pe drumul păcatului: 12 pași 12 trepte 12 uși spre nicăieri. Plânge iubirea la căpătâiul unei frunze ascunse, la picioarele unui sărut îngropat iar
Durerea amintirilor
Pășesc peste covorul de amintiri moarte care mă înțeapă la talpă, țâșnește sângele din răni iar durerea pătrunde până în inimă. Îți simt prezența în camera mea și tot ce am de la tine mă
Otrăvit de falsitatea ei
Ești otrăvit... Tot ce atinge ea moare în ecourile singurătății Ea îți redă sensul vieții și tot ea te aruncă în neant Pentru ea e un joc de copil Nimeni nu o poate străpunge Nici chiar tu care
Vioara morții
Sunetul viorii din camera cealaltă lovește în liniștea apăsătoare a nopții cu un evantai de emoții ce mă face să tresar la fiecare acord. Prin fereastra deschisă pătrund luminile stridente
