Poezie
și apa plânge
goliciune
1 min lectură·
Mediu
stau în cadă
privesc în golul albului...
apa curge în șiroaie pe sub tălpile mele,
bule mici de aer rămân în urma ei
le lovesc ca să dispară
mă doare...
devine tot mai rece,
îngheață goliciunea trupului
pielea speriată vrea să fugă
se umple albul golului
am să plâng să o încălzesc puțin
poate nu o să mai doară
065.754
0

Poemul nu e tocmai ok.
Nici ca sugestie măcar.
Am citit poezia de 3 ori până acum și nu mă convinge.
Plus că mi se par absolut aiurea formulările de genul :
\"golul albului\",
\"apa curge în șiroaie pe sub tălpile mele,/mă gâdilă la degetul mic al piciorului drept\"
(amănunte neinteresante. pe mine ca cititoare nu mă interesază care deget de la nu știu ce picior se gâdilă ori ba.:) sau dacă albul era plin sau nu ).
Pe mine, poezia ta nu m-a convins.
Ca o sugestie renunță la formurile pretențioase (pe care le-am mai găsit și în alte poezii pe pagina ta).