Poezie
Dusty Doll
doar o păpușă a destinului...
1 min lectură·
Mediu
în mine trăiește un gol,
din el se hrănesc amintirile
ce stau atârnate pe sforile sufletului
sunt doar o păpușă pe ațe
manevrată de destin
dacă el îmi spune să tac
tac...
el îmi coordonează mișcările,
nu mă pot opune
sunt doar o păpușă pe ațe...
mâine am să sparg crusta
iar ațele o să cadă,
căci azi am obosit de prea multă așteptare.
* *
se uită în sus să își vadă meșterul
e întuneric;
întrezărește doar două mâini
cu piele zbârcită și uscată, degete subțiri
ce cântă la un pian vechi
pe ritmul muzicii liniștite,
de sub clape,
se preling lacrimi dintr-o ploaie rece
ce curg peste ea
fiecare strop ascunde o parte din ea
și o lovesc ca niște pietre
ea, zace într-o cadă
cu ochii ațintiți în sus,
hipnotizată de sunetele apăsătoare
nici un semn
nici o mișcare
cada se umple tot mai mult,
cu fiecare sunet al claviaturii
viața i se scurtează.
același ritm în fiecare zi
noaptea pianul tace;
ea,
adoarme, învăluită în tristețe.
063.937
0
imagini recurente: întunericul, mâinile cu piele zbârcită, pianul, cada, ploaia rece. muzica lor îmi sună a recunoștință, asumare, tristețe, neputință.
frumos și nou
cu drag,
Flory