pasiunii mele

corpurile noastre colțuroase formează geometria liniștii acute în ochii tăi mă voi așeza lin pe treptele sufletului tău aici am învățat uitarea. ne-am întors spatele. am închis ochii fidelitatea ta va sta mereu pe gulerul unei cămăși, conturată de buzele mele roșii e apă în camera mea, cineva plânge în noaptea asta, dar nu sunt lacrimile mele [tu] doar stai acolo și privește-mă căci îți place să mă asculți când te mint [ei] nu-mi vor vorbi niciodată despre tine, nu-ți vor ști niciodată numele tău de pustnic [noi] nu vorbim niciodată în doruri aș vrea să prind o adiere de vânt și să-i desenez o șoaptă adorm unde cicatricile stau deschise