cu ce trece asta

în urma ta dragoste în fața ta dragoste vara trece
lângă liniile de pe obraz
vara trece lângă liniile de cale ferată
vara trece
ochii tăi sunt gri

dimineață totul e limpede mă ridic din pat
ultimele atingeri complete și noduri în gât
camera explodează dragoste în urma ta

mi se lipește limba de cer și cerul e o înghețată

așa pot citi eu asta

primul vers rimează și e naiv mă scoate din papuci
ochii gri îi înțeleg opaci indiferenți la o realitate
ca întorși cu spatele
griul nu e culoare griul e o băltoacă, ceva static

pentru că am de gând să mă chinui
până elimin orice metaforă sau nu știu
până îmi dau seama, ce vreau de fapt,

până ajung cu scobitul la măduvă
până înțeleg cum e mai bine

căci pianistul exersează de zeci de ori aceeași partitură

când e vorba de cuvânt ai noroc că poți încerca și lucruri noi
nu e nou ce încerc aici, vreau însă să aduc lipsa de metaforă înspre mine
să văd și io așa GOL cum se vede dinspre mine înspre voi

chiar am nevoie de ajutorul vostru, deși știu că sunteți supărați pe mine
nu-s chiar așa rea, mă chinui, uite.

și ca să înțelegi, alice, mai am încă o rimă. și încă un text. deja trei.

vorbesc de una singură sau cu tine sau nici nu vorbesc măcar.

titlul anterior era \"sexul nu contează\". habarnam ce să fac.

titlul mi se pare bun, pentru ca intrebarea e potrivita, am sa ma intorc ca sa-ti vorbesc

că epitetele, comparațiile și, deseori, metaforele anihilează poezia
mi-au mai rămas - cum bine sesizezi - întrebările.

în titlu.

și tăcerile în cuprins.

răspunsul la cititor. :)

draga alina, nu-s adepta autismului, decat daca este o dilema rezolvata...si nu-s deloc cea mai potrivita persoana care sa invete pe cineva tehnicalitatile poeziei....dar ceea ce stiu, pentru ca sunt titulara in parohia asta, este ca relatia dintre esenta si manifestarile ei e coordonata de un logos cu care tehnicile oficializate au de-a face mai mult prin traditie si reverenta, decat prin vointa esentei....eu imi doresc un poem care sa fie in intregul lui, o unica si desavarsita metafora, fie ca e lung cat pagini aurii, fie ca este o propozitie categorica...cand il voi scrie, ma voi socoti poeta, ma voi uita lung la el si voi tace, pentru ca nu voi mai avea nimic semnificativ de spus

si mai cred ca nimic nu anihileaza poezia , anihileaza doar armonia ei temporara

\"poemul e o esență, o pasiune care când te mistuie, nu-ți mai pasă de nimic din tot ce se întâmplă în afară\"

este foarte bun. nu ca ar contine nu stiu ce smecherie poetica, ci pentru ca reda perfect uimirea in fata unei situatii pe care o credeam ca nu exista, desi ne-a macinat trecutul.
intreaga poezie este o traire, pentru ca nu se prea scrie de dragoste fara a implica si partea sexuala, decat daca trairea aceasta are anume radacini
/noi ne lipim
deși nu avem sex
ne frecăm unul de altul și în locurile acelea
două bucăți întinse de piele
și noi le lipim
nu așteptăm nimic/
sexul nu conteaza, spunea vechiul titlul, si zic eu ca e bine cumva ca l-ai schimbat, pentru ca spus asa, pe sleau, aduce alte comnotatii. asa, se intelege evident ca, adevarata dragoste, iubire, traire in sentiment, explodeaza la fiecare pas si chiar retuseaza fiintele implicate, care devenisera pana la momentul respectiv, putin mai sterse.
stefan

mă bucur mult, ștefan, că ai VÃZUT subtitlul.
el este de fapt forța motrice a acestui text.
îmi plac cititorii atenți pentru că și eu sunt un cititor atent.
și am pretenții:)
da, și eu mă bucur că am schimbat titlul, era parcă dintr-o revistă.

mulțumesc, ștefan.