aș fi putut spune te iubesc că nu muream

un poem care trece subtil de la un tricou pe scaun la ochi de pisoi lipiti, deci abia nascut, o trecere, un joc, spre inocenta.
cel mai mult mi-a placut acest pasaj:
tu ești curat ca un delfin tu ești mereu cât pe ce să ai dreptate
în viața asta scoatem sâmburii ne părăsim
cu ochii de pisic lipiți cu burțile albe

ideea cu ne scoatem samburii/ne parasim e f originala.
mcm

dragoste

aveam dragostea,
dar nu știu dacă e bine ca acest text să fie citit ca o poezie
poate e bine să fie citit ca o dragoste
sau poate că cel mai bine ar fi să nu ne gândim la nimic
ne lăsăm în voia sorții și a lui dumnezeu.

carmen, mulțumesc pentru semn și pentru că mi-ai zis \"alina\", ca acasă.

in textul asta sunt constructii cam incalcite, nu mi se pare prea reusit. uite, partea asta imi place:

tu ești curat ca un delfin tu ești mereu cât pe ce să ai dreptate
în viața asta scoatem sâmburii ne părăsim

construcțiile nu sunt încâlcite. poate discursul. poate mesajul. cred că se presimte orice virgulă și se insinuează mesajul din orice rupere de ritm, foarte intenționată de altfel. nu-mi plac construcțiile perfecte, strălucitoare, șlefuite, cât de bine am ales noi cuvintele, cât de măiastru, e prea simplu să fie așa.

io când scriu despre dragoste, mă bâlbâi.

e primul meu poem de dragoste.

florin, iartă-mă că am scris mai mult decât tine. mulțumesc pentru trecere.

nu e vorba de o perfectiune abstracta, ca nu la asta ma refeream, ci de viabilitate si faptul de a face corp, de a fi un text viu si care sa spuna ceva, si asta e mai mult decat sa transezi niste emotii, e nevoie si de discurs si de idee, nu neaparat explicit dar ca osatura subtextuala. Ce mi se pare, sa imi spui daca gresesc, e ca pe alocuri nu esti naturala, cum adica viol intr-un poem de dragoste, daca e dragoste cum e viol? nu e credibil, zau, ai pus cuvantul asta numai ca sa sune. apoi sunr cam prea multe pronume pe centimetru patrat, si sa te mai intreb ceva: se citeste asa cumva, ca nu prea reiese din asezarea in pagina (si de aia zic cumva incalcit):

cum faci tu aerul să fiarbă/ cum întunericul întinat/
tăcerea unduitoare/ erau și oameni/ cum îi sfiam

sa sfiesti oameni? parca a se sfii e vb reflexiv - e o figura de stil?
nu ca as avea ceva impotriva, dar pt clarificare.

Mi se pare frumos ca e primul tau poem de dragoste, si nu vreau sa iti stric bucuria, nu il lua ca pe un comentariu acru, ci ca pe o parere aflata intr-o dinamica.

cu simpatie, Florin.

spre deosebire de altele, poemul acesta m-a cucerit. e o nu stiu ce simplitate si coerenta, iar dedesubt se simte tandretea si feminitatea.
citit placut,
andrei t

Rânduri de pus într-un plic parfumat. Și trimise lui Ghiță,în armată. S-o arate caporalului că are drăguță cu liceu.................Versuri care se uită foarte repede. Îmi pare rău.

da, florin, tu ești într-o dinamică din care eu am plecat un pic. :) așa se explică toate. nu, nu mă supăr, eram sigură că de cele două versuri e vorba, dar, vezi, le-ai înțeles perfect fragmentarea:) și cu sfiitul acela, da, e tot așa cum spui. deci, de fapt, tu ai înțeles, dar nu prea îți vine a crede. cât despre ce caută violul într-un poem de dragoste, asta-i bună, nu privim violul ca viol, ci, mai degrabă, ca VIOLență, să presupunem că te împotrivești iubirii: nu te violează ea, iubirea, până la urmă, ieșind învingătoare?! nu îi cedezi în cele din urmă?! nu ai cum să-mi strici bucuria, florin, mulțumesc. pentru că primul meu poem de dragoste e dragoste. de aia nu este perfect. nu e făcut. e născut. tu știi mai bine cum vine asta.


andrei, dedesubtul unui poem de dragoste scris de o femeie se află întotdeauna un bărbat.

răzvan ducan, ai vrea tu să fii ghiță, măcar o zi. la portiță. de fapt, nu, nu ai vrea, pentru că nu cred că poți mai mult decât, așa cum spune un bun prieten de-al meu, aceste \"defulații cu gândire periferic-testiculară\". specific că prietenul de care zic e bărbat.