Dacian Constantin

acest text nu e lung e înalt * viața mea post-mortem explicată și adnotată limpede ca o culegere de algebră până la urmă dacă eu sunt mereu cu un pas înaintea ta tu ești pasul următor

eu chiar pot orice pot îndeplini toate așteptările mici și mari pot transforma totdeauna într-o clipă prelungă în cădere lentă printr-un burlan căruia i-am putea spune simplu os pot să mă

sunt nebun și dependent de guerilla cu ochii închiși văd o mie de flașnete plus o mie de picioare câte două pentru fiecare senzație de deplin pe care numai oh numai o femeie mi-o poate oferi oh

caut un loc de urlat varianta sonoră a veceurilor publice un spațiu special amenajat pentru țipete scoase din plămâni din gât din foame din cur locante vesele în care voma auditivă să se prelingă

un fel de a lungi clipele ar fi să lăsăm să le curgă balele ca și cum ne-am iubi într-un sicriu în tine locul meu va rămâne prea îngust aveai atât zgomot înghesuit în ochi urla

efervescență promițătoare agitați bine înainte de folosire spuma guma numa puma la vreme de campionat mondial de fotbal cresc vânzările la vibratoare de parcă ar fi plecați la război bărbații

arsenie sufletul meu e o cantină din canale iese noaptea un șir de stomacuri flămânzii fac cruce peste șorțul meu și așteaptă cuminți tu vii cu dubița albă descarci lăzile cu pâine în

vine la mine și zice tu să mă ierți eram un cur am încurcat cometele m-am prins de coada blondei și-am ajuns la dracu sunt beat și mă întorc la tine cu amandine mă primești zi mă

i need a fuck buddy crăcănez cu greu dinții încleștați ai fermoarului ies din sac la vânătoare cu nările dilatate atât de tare că pot simți cum miros limbricii jucăuși dintr-o burtă

Astăzi mi-am luat de la chioșcul de ziare, în urma provocării lui Călin, revista Dilemateca. Se pare că în zona existenței mele veștile bune ajung mai întâi la Sighișoara. Important e că, în cele

dacă fusta pământului ar intra la apă distanțele s-ar crepona încrețită ziua ar deveni o falie prin care dumnezeu ne-ar privi direct în inimi săgeată (ne-ar cam înghesui dumnezeu cu ditamaia

acum că am rămas singuri de-a dura cu luna să mă dau din nou îmi vine să vărs ploaia cu cerbii ei cu tot să-ți șterpelesc privirea să pot și iar să pot să las sub piele să-mi cânte un contrabas

eu voi salva toți bețivii din birturi voi face din ei medici stomatologi le voi pili unghiile căci de la degete se vede omul frumos le voi unge pielea cu lac să alunece izi cheful de viață

mopul din debara te iubește îți linge mizeriile le adună și doarme în ele o ia mereu de la capăt pentru că încă de dimineață sunt multe podele de spălat multe rahaturi

în locul de pe care ai demarat a ramas o pată care s-a scurs dupa mine furișă s-a strecurat pe sub uși pe sub cearșaf pe sub perne și s-a oprit sub limbă dictându-mi gustul zilelor